De ce mi-am lăsat barbă

Treceam azi prin birou când HR-ista mea preferată îmi zâmbește și-mi spune: “Hey, your beard is going from rattly to propper. I love it!”  I-am zâmbit luminos cu fața omului care chiar are habar ce înseamnă “rattly”.

Poză făcută cu telefon de om sărac în care mă prefac că mă uit cu interes la cineva în spate

Mi-am lăsat (un fel de) barbă de vreo 2 ani. Sincer, n-am înțeles niciodată care e faza cu barba. Nici n-am știu că-i vreo modă(adevărații hipsteri poartă mustață) până când n-am intrat odată în Gazette și am observat că 90% din tipii de acolo erau bărboși.
Deasemenea sunt convins că e adevărat zvonul cum că unii bărbați își lasă barbă din lipsă de personalitate. Pe lângă faptul că nu sunt nostimi și n-au nimic de spus, concepția lor de responsabilitate se rezumă la crescutul părului pe față. Iar maturitatea lor e cam cât o puță de chinez.

Alor mei nu le place barba, așa că am grijă s-o mai rașchetez când trec pe acasă.
Tipele se împart în două: fie nu le place, fie sunt înnebunite după ea. M-am gândit că un fifty-fifty șanse de combinat într-un bar e very welcome în viața mea amoroasă și așa bellow average. Dacă e la modă e și mai bine, intru-n decor.
O tipă se freca săptămâna trecută la propriu de fața mea într-un bar doar să-mi simtă barba anemică. La un moment dat i se lipeau șervețele pe față de electrizată ce era. Dar hai că exagerez deja.

Mi-ar fi plăcut să vă spun că mi-am lăsat barbă că îmi stă bine. Dar nu-mi stă. E rară și ca un puf spălat cu Lenor. Mi-ar fi plăcut să fie mai deasă, dar nah, Dumnezeu mi-a dat destulă minte și a zis că nu mai are maglavais și de testosteron și zinc.

Adevărul e că mi-am lăsat barbă din lene. Știu, sunt o putoare ordinară dacă la 27 de ani nu-s în stare să mă bărbieresc, dar e un aspect la care chiar n-am chef să mă gândesc zilnic. Și-apoi dacă ratezi 3 zile să te bărbierești, lumea o să-ți spună că ești nearanjat. Dacă ești trântor și n-o faci o lună, o să-ți spună că ești cool. Prefer s-o ard cool.

Victimele DNA

Și a mai spus un lucru simplu, dar teribil: „Faceți suma averilor celor urmăriți, trimiși în judecată, condamnați pentru corupție în ultimii ani”. Eu am făcut-o. Și mi-a dat că, între martirii ăștia, eroii, disidenții care luptă cu așa-zisul binom DNA-SRI și disidenții anticomuniști hăituiți de Securitate înainte de 1989 e o mică, infimă diferență: niște miliarde de euro.

Atentatorul de imagine sinucigaș Ghiță e doar avangarda Armatei Hoților. Artileria grea vine acum, în Guvern și Parlament…

Avangarda armatei hoților

Câte cărți să citești pe an?

Mă întreabă un coleg zilele trecute care ar fi doza recomandată de cărți pe an. El spunea că își propune să citească anual 12 cărți, câte una pe lună. Din păcate dă fail de fiecare dată, însă, spune el, 12 ar fi numărul ideal.

Din punctul meu de vedere asta e o aiureală. Avem noi oamenii o fixație pe numere rotunde combinate cu timpul. Astfel de luni, data de întâi, ne trezim la ora 7 dimineața fix și citim câte o carte în fiecare lună, 50 de pagini pe zi. Absurd.

Citești câte cărți ai nevoie în limita timpului disponibil. Și când spun nevoie, mă refer la faptul că e preferabil să citești doar cărțile care simți tu că te ajută acum. Nu mâine sau când te însori, acum. De exemplu, când am trecut printr-o perioadă mai dificilă am citit filozofi stoici. Nu i-am citit pentru că credeam eu că sună cool și nici pentru că aveam o listă obligatorie de citit. Pur și simplu, trebuia să citesc Meditațiile lui Marcus Aurelius că altfel o luam razna.

Asta fac de 2 ani de zile: citesc cărți care îmi aduc valoare după primele pagini. Dacă cineva îmi spune mâine “Băi Andrei, fără supărare, dar tu ești mai bulangiu, așa”, și o să vreau să lucrez la asta, am să caut o carte care să mă învețe cum să nu mai fiu bulangiu. Asta e partea faină la secolul în care trăim: găsești o carte despre orice căcat.

Abordarea asta dă roade pentru că întotdeauna vei dori să citești o carte care te ajută. Și o listă nu-i o idee așa bună pentru că nu ești Nostradamus să știi ce cărți o să-ți placă în viitor.

Ok, partea cu nevoia am rezolvat-o, dar câte să citești pe an? Răspunsul e simplu: nu contează câte. Să citești și una pe an, dacă ți-a rezolvat o problemă sau ai învățat ceva din ea, e destul. Să citești multe cărți fără să rămâi cu ceva din ele e mai rău decât să nu fi citit niciuna, măcar în al doilea caz nu ți-ai irosit timpul. Dacă vrei să impresionezi pe cineva există moduri mai scurte.

De aceea când găsesc o carte foarte bună o citesc de mai multe ori. De exemplu, acum mă aflu la a treia citire consecutivă a cărții Principles a lui Ray Dalio. Demult n-am mai găsit o carte pe care să o recitesc de mai multe ori ca să fiu sigur că i-am înțeles mesajul pe de-a întregul.

Seneca o spune mai bine:

Be careful, however, lest this reading of many authors and books of every sort may tend to make you discursive and unsteady. You must linger among a limited number of masterthinkers, and digest their works, if you would derive ideas which shall win firm hold in your mind. Everywhere means nowhere. When a person spends all his time in foreign travel, he ends by having many acquaintances, but no friends. And the same thing must hold true of men who seek intimate acquaintance with no single author, but visit them all in a hasty and hurried manner. Food does no good and is not assimilated into the body if it leaves the stomach as soon as it is eaten; nothing hinders a cure so much as frequent change of medicine; no wound will heal when one salve is tried after another; a plant which is often moved can never grow strong. There is nothing so efficacious that it can be helpful while it is being shifted about. And in reading of many books is distraction.

Ai putea spune că ce zice Seneca despre cărți s-ar putea aplica și la femei. One can only wonder…

sursa FOTO 

Cărți electronice la reducere

De când mi-am luat Kindle citesc doar cărți electronice ca să evit aglomerarea în camera mea de spartan. BookBub e un site care îți trimite alerte zilnice cu cărți electronice la reducere de pe diverse platforme.

Să fiu sincer, încă nu mi-am luat niciuna prin ei. Am văzut titluri tentante, dar momentan am alte cărți pe listă. Însă cred că merită o înregistrare, prețurile sunt foarte mici.

Restaurația PSD

4 minute a fost timpul în care s-a respins ordonanța care interzicea “printre altele, directorilor de spitale să-și angajeze rudele sau să obțină beneficii de la furnizorii unității”. La fel ca în Educație, PSD are un avânt îngrozitor. Plus că se pregătesc și pentru o lege a grațierii.
Dacă fac asta în două săptămâni, închipuiți-vă ce înseamnă 4 ani cu PSD.

Mi-ar plăcea să cred că oamenii vor ieși la un moment dat în stradă, dar să fim serioși, trebuie să se lase cu morți ca în Colectiv pentru ca poporul ăsta adormit să se deranjeze să iasă în stradă.

Care e treaba cu Coldea

Bunul simț al oricărui om decent din țara asta ar trebui să tragă un semnal de alarmă. De ce se bucură ăștia așa? Până acum tot ce a spus Ghiță s-a dovedit a fi fals. Chiar și filmarea aia cu Coldea, nu e de pe o cameră de supraveghere, cum pretinde a fi (camera e mișcată, e o filmare “din mînă“) e o filmare făcută neclară la montaj. De ce mustăcește Dragnea la Antena 3 când spune că Hellvig și Coldea au lucrat foarte bine împreună? De ce îl ridică în slăvi Gușă pe Hellvig la Realitatea? De ce se bucură Băsescu, Andronic, Udrea, Bica? Ce e Binomul pe care toți aceștia îl acuză și ce rol a jucat acest misterios personaj SRI de i-a enervat pe toți ăștia trimiși în judecată sau deja condamnați, ei, neamurile sau patronii lor?

sursa

Job: Când știu că o soluție e bună

Lucrez într-un domeniu în care o bună parte din timp îl petrec discutând soluții. Cu mine însumi sau cu ceilalți. Unele soluții vin ușor, altele necesită câteva meeting-uri, răbdare și stomac. Se întâmplă uneori să se lase și cu orgolii rănite. Un coleg n-a mai vorbit cu mine vreo două săptămâni doar pentru că n-am vrut să-i accept ceva modificări. Mai târziu îmi explicase că trebuia să meargă în concediu a doua zi și n-a vrut să mai modifice încă o dată codul.

M-am gândit zilele trecute la ce anume face ca o soluție să fie potrivită. Ce contează cu adevărat la sfârșitul zile și cum putem evita discuțiile inutile? Asta depinde de fiecare om. Cred că în orice carieră putem alege ce anume e important.

Pentru mine, de exemplu, cel mai important lucru e creșterea business-ului pentru care lucrez. Ca să mă simt împlinit după o zi de muncă trebuie să știu că am adus ceva valoare firmei. Deși în contract sunt programator, îmi place să mă consider mai mult un partner care ajută oamenii să-și dezvolte afacerea. De aceea la un interviu am mai mult o atitudine de “Cu ce pot fi de folos?” decât “Câte zile de concediu oferiți pe an?”

Ca să revin la soluții, de câte ori apare o abordare diferită, o trec prin următorul filtru: trebuie să economisească timp sau bani. Un refactor are sens doar dacă rezultă într-o soluție flexibilă prin care programatorii vor economisi timp. Un feature nou trebuie să-și datoreze existența doar dacă la un moment dat aduce sau economisește bani. Un cod curat e un cod inutil dacă nu aduce altă valoare, însă puțini programatori vor fi de acord cu asta pentru că ei nu se gândesc la business-ul care le plătește salariile ci mai degrabă la proiectul pe care lucrează.

Am regăsit această idee în articolul Why Most Unit Testing is Waste: “So one question to ask about every test is: If this test fails, what business requirement is compromised? Most of the time, the answer is, “I don’t know.” If you don’t know the value of the test, then the test theoretically could have zero business value. The test does have a cost: maintenance, computing time, administration, and so forth. That means the test could have net negative value.”

Data viitoare când te mai regăsești discutând prea mult pe o anumită soluție, merită să faci o pauză să te gândești dacă ideea la care nu vrei să renunți chiar aduce bani sau economisește timp. Dacă nu, e doar o soluție inutilă.

sursa FOTO

De ce nu învăț germana

Mă aflu în Berlin de vreo 2 ani și jumătate și încă nu dau semne să mă întorc. Pe lângă “Când te întorci?”, oamenii mă mai întreabă cum stau cu germana. Ca de fiecare dată le răspund că nu-mi bat capul.

Am încercat să învăț

Nu pot spune că nu i-am dat o șansă limbii germane. La două luni de la instalare, m-am înscris la un curs de germană cu un program de două ore pe zi: marți și joi. Dacă la început mi s-a părut convenabil, mai târziu am realizat că devine obositor să fac asta în fiecare săptămână.

M-am înscris apoi la un alt curs oferit de compania la care lucram unde mi-a plăcut mai ales de profesoara care-și mușca buzele când mă asculta cum o dădeam pe dativ în germană. Din păcate firma respectivă a dat faliment așa că a trebuit să-mi iau adio.

Am încercat și varianta online: Duolingo și Babbel. Duolingo arată bine, e gratis și au o aplicație mișto, însă te ajută mai mult ca să exersezi cuvinte. N-o să devii fluent folosind Duolingo. Babbel e mai util având exerciții mai complexe, însă tot cred că trebuie să faci un curs pe lângă.

 

Despre focus

Deciziile din viață vin la pachet cu a fi adult. Te trezești deodată că trebuie să faci niște alegeri. Nu-ți spune nimeni care e decizia bună. Nu-i nici măcar nimeni să te pedepsească dacă refuzi să te conformezi. Ești de unul singur. Dincolo de înțelepciunea de a face anumite lucruri, vine și responsabilitatea de a renunța la altele. Cum a fost în cazul meu să nu învăț germana.

Confruntat cu dificultatea de a lua decizii, un om obișnuit se uită în jur: ce fac alții, trebuie să fie musai bun, altfel n-ar face-o. Mai pui la socoteală și presiunea societății și omul nostru e gata să facă orice ca să nu piardă la un joc la care nu l-a obligat nimeni să participe. Fără să-și dea seama, se trezește într-o bună zi înhămat la un credit pe 30 de ani, cu o nevastă și un copil pe drum(de fapt va avea gemeni).

Și așa cum mă uitam eu la toți colegii care se bagă la 3 ore de germană după muncă, mă întrebam dacă nu cumva ar trebui să mă apuc și eu. Mi-am dat seama însă că sunt alte lucruri pe care trebuie să mă concentrez.

Mă uit în jur și realizez că sunt activități care aduc mai multe “returns” dacă investesc timp în ele: un nou limbaj de programare,  mers la sală, un curs online, o carte citită ș.a.m.d.

Îmbunătățirea limbii engleze ar putea fi mai utilă. Ca programator vei lucra în mare parte cu colegi din alte țări și engleza va fi limba de comunicare din firmă. Poate ar trebui să te concentrezi pe ea. Îmi imaginez că te descurci în engleză, însă eu nu la descurcat mă refer, ci la excelat. Te vei afla de multe ori în postura de a-ți vinde o idee în fața colegilor. Cu o engleză de baltă nu vei fi convingător. Nu-ți închipui că poți conduce o echipă fără să comunici clar și argumentat în fața echipei. Și atunci de ce îți bați capul să înveți altă limbă care nu-ți aduce profit imediat?

În ceea ce mă privește, la cei 27 de ani pe care-i am, învățatul limbii germane nu-i o prioritate. De 2 ani încă n-a fost un moment în care neștiința acestei limbi să-mi aducă pagube. Mă mai joc pe Duolingo ca să exersez cuvinte, dar cam atât. Anul trecut mi-am promis că o să învăț germana dacă la 30 de ani am să mă aflu tot aici. Până atunci însă, sunt alte lucruri la care trebuie să lucrez.

sursa FOTO

De ce s-ar putea să nu mă mai întorc

Îmi place să mă întorc în România și să văd că nimic nu s-a schimbat. Poate că am traume din copilărie când am citit “Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte”, însă mi-e groază de clipa când am să mă întorc și-am să observ că părinții mi-au îmbătrânit. Când vin acasă, mă uit atent la fețele lor părintești și încep să caut un rid nou cu groaza unui om care știe el bine că cineva e după colț gata să-i facă rău.

Prietenii se bucură când mă văd. Deși sunt convins că mai mult mă bucur eu. Asta e, am învățat mai demult că poți iubi oamenii care nu te iubesc în aceeași măsură. Înainte pretindeam cel puțin egalitate.

Și atât cât mă iubesc ei, mă bucur să-i văd. Mă întreabă ce mai fac eu prin Berlin, apoi, invariabil, mă întreabă când am să mă întorc. “Nu încă, nu încă”, le răspund zâmbind și evitându-le privirea. La 27 de ani, încă tot n-am învățat să privesc oamenii în ochi.  Poate anul ăsta strecor o nouă rezoluție.

Mă uit la ce se întâmplă zilele astea în România și mi-e groază. Românii au preferat un partid de corupți sau au ales să nu le mai pese. Vedem deja rezultatele: un guvern de toată jena și sub orice critică. Băi frate, deci e noaptea minții.

Și atunci mă întreb și eu “Când te mai întorci? Că ai zis că te întorci când ai plecat.” Am 27 de ani, hai să rotunjim la un 30. România n-are șanse să dea semne de schimbare cel puțin în 15 ani. Și la cum evoluează lucrurile, s-ar putea să fie din ce în ce mai rău. Dacă m-aș întoarce, nu cred că aș apuca să văd o țară în care să vreau să îmbătrânesc. Și atunci la ce folos să-mi caut de lucru?

Oamenii de la care ar trebui să înceapă schimbarea au ales să nu le pese. PSD-ul a câștigat prin absența lor. Mi-am întrebat toți prietenii dacă au fost la vot. Sub 20% mi-au zis că da. Pur și simplu nu le pasă sau nu cred că îi va afecta cumva ce partid câștigă alegerile. Și prietenii mei sunt oameni deștepți. Cu facultate, cu job, ingineri, programatori ș.a.m.d și tot nu le pasă. Și atunci ce pretenții să am de la restul analfabeților funcționali care populează România?

Îmi place să mă întorc în România și să văd că nimic nu s-a schimbat. Dar unele lucruri trebuie să se schimbe.

sursa FOTO

Cărți citite în 2016

Tech

Deși nu e o carte tehnică, Inside Apple are legătură cu tehnologia. Scurtă și la obiect, mi-a plăcut destul de mult încât să comand și biografia lui Steve Jobs. În rest The Way To Go e o carte practică cu exerciții în Golang, iar Scalability Rules nu m-a pasionat în mod special, dar merită citită dacă lucrați în web development.

Scalability Rules: 50 Principles for Scaling Web Sites
The Way To Go: A Thorough Introduction To The Go Programming Language
Inside Apple: How America’s Most Admired–and Secretive–Company Really Works

Filozofie

La începutul anului am citit destul de mult despre zen și stoicism. Deși îndepărtate geografic, filozofiile se aseamănă și v-aș recomanda să începeți cu care vreți, toate cărțile sunt abordabile.

Nu vă lăsați speriați de cuvântul filozofie. Cu atâtea tâmpenii pe social media merită să învățăm cum să trăim și să ne înțelegem viața. Găsesc filozofia mult mai utilă și de substanță decât rahaturile motivaționale din ziua de azi.

Eastern Wisdom, Modern Life: Collected Talks: 1960-1969
The Way of Zen
Art of Living: The Classical Manual on Virtue, Happiness, and Effectiveness
Discourses, Fragments, Handbook
Musonius Rufus: Lectures and Sayings
A Guide to the Good Life: The Ancient Art of Stoic Joy
The Spirit of Zen: A Way of Life, Work, and Art in the Far East
Letters from a Stoic

Biografii

Am mai scris de atâtea ori: trebuie să citești biografii. Înveți atât de multe din viața oamenilor remarcabili. Aproape simt că trișez la câte chestii utile primesc pe tavă când citesc o biografie.

Mi-a plăcut în mod special biografia lui Steve Jobs. Nu mi-a plăcut niciodată de el, însă cartea m-a ținut curios pe tot parcursul ei. Cea a lui Warren Buffet am citit-o doar pentru că mă plictiseam în vacanța de iarnă, nu m-a impresionat în mod special.

Steve Jobs
The Snowball: Warren Buffett and the Business of Life

Dezvoltare personală

Că tot vorbeam mai sus de rahaturi motivaționale, Awaken the Giant Within e destul de plină de clișee gen Tony Robbins. Cu toate astea, unele capitole mi-au plăcut și dacă n-aveți ce face în drum spre lucru o recomand. Relationship Breaktrough am luat-o într-un moment în care vroiam să fac un efort într-o relație abia începută. Te ajută să înțelegi mai bine dinamica dintre oameni, dar tipa cu care eram tocmai mi-a dat papucii așa că nu bag mâna în foc pentru ea.

Awaken the Giant Within
Allen Carr’s Easy Way To Stop Smoking
Relationship Breakthrough: How to Create Outstanding Relationships in Every Area of Your Life

Cam astea sunt cărțile de pe anul 2016. Anul acesta l-am început cu biografia lui Benjamin Franklin. Iubesc atât de mult biografiile încât s-ar putea să-mi fac un obicei din a începe anul cu o biografie.

Dacă sunt cărți care v-au fermecat în mod special mi-ar plăcea să vă citesc recomandările într-un comentariu. Spor la citit!

sursa FOTO