De ce nu sunt patriot

Astăzi pe această pagină html, una dintre milioanele de pe net vreau să scriu ce cred eu despre România. Dacă zice careva că sunt pesimist îl rog din suflet să nu mă desconsidere. Nu e vina mea că trăiesc intens viaţa de român.

În primul rând să scriu de ce nu sunt patriot. Ştiu ce-nseamnă lucrul ăsta. Am fost învăţati cu toţii, de mici de foştii dascăli comunişti istoria “glorioasă” a ţării noastre. Fiind prea mic şi prost nu am luat în seamă următorul paradox: Dacă am avut un trecut glorios de ce avem un prezent de rahat? De ce unii se simt inferiori la o coadă pe la farmacie când unii le-o iau inainte? De ce simţim veşnicul sentiment că trăim in junglă şi trebuie să furăm dacă nu vrem să fim furaţi?

Revin.Ce înseamnă a fi patriot? A fi patriot inseamnă a-ţi iubi ţara, la nevoie să mori pentru ea, a-ţi respecta strămoşii pentru trecutul lor, pentru prezentul care şi l-au făcut. De ce să-mi iubesc tara? Ce a făcut ţara pentru mine? Tot ce a făcut România pentru mine putea face orice ţară din Africa .Să-mi respect strămoşii pentru caracterul lor de pupincurişti? De aceea n-am să înţeleg niciodată patrioţii fanatici. Naţionalismul nu e la urma urmei decât un egoism juvenil al oamenilor suficient de maturi s-o sugă la modul cel mai serios.

Ce viaţă duc eu in România? Un om destul de treaz a spus: “Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”. Mă gândesc la modul cel mai serios să mă mut din ţara asta. Nu de alta, dar nu vreau să mor pe stradă stând la coadă sau uitându-mă la ştirile de la ora 5. E incredibil cât de stresantă poate fi o zi din România. M-am săturat să-l aud pe Becali cum i-o dă lui Voiculescu să i-o sugă.

M-am săturat să mai suport jegul din jur. Manele, praf, câini vagabonzi, cerşetori, fraieri, şmecheri, oameni deştepţi şi călcaţi în picioare, blocuri in stil comunist.

Trăim într-o ţară inexistentă pentru alţii. Atâta timp cât nu ai auzit de ceva toată viaţa ta acel lucru pur si simplu nu există pentru tine. Atunci de ce România ar exista pentru un englez?.

Suntem un popor obosit şi plictisit de el insuşi. Ne lăudăm că suntem un popor paşnic. Că nu am cotropit nici o ţară. Că ne-am mulţumit să ne apărăm teritoriul. Ce ipocriţi putem fi!Am fost atât de morcovari că n-am fost în stare să atacăm nici măcar o ţărisoară în trecut. Şi vrăjeala că ne-am mulţumit să ne apărăm. Da’ ce pulă puteam face? Să ne luăm cu toţii si să dispărem în frantz? Am fost pur şi simplu siliţi să ne apărăm ţara.

Mulţi au tupeul să spună că suntem superiori faţă de alţi tineri din Occident. Fii serios. Astea nu sunt decât nişte rămăşiţe de dinainte de ‘89 când dintre România si America ţara noastră era a doua si America penultima.

Sistemul şcolar ne fute la nervi pe toti. Îmbibaţi de teorie, prostiţi de bătaia ruptă din rai, tâmpiţi de numărul absenţelor înveţi să rămâi în ultima bancă lăsându-i pe pupincurişti respectiv viitorii tăi şefi să-l aprobe pe profesor.

În concluzie vreau să spun că nu urăsc ţara asta. Pur si simplu viaţa asta de rahat te face indiferent. Daca e cineva de urât acela as fi eu (da’ nu-s aşa prost să mă urăsc pe mine). Numai bine.