Pe o stradă

Pe o stradă liniştită. Mă plimbam. Singur. Era soare, dar bătea vântul şi praful de pe stradă îmi intra în ochi. Pe stradă un om în jur de 30 de ani. Slab, puţin cocoşat şi cu chelie.
Se plimba. Dar nu singur. Îşi învăţa fetiţa să se dea cu bicicleta. N-are rost să-l invidiez. Deocamdată, pentru că ştiu că nu am 30 de ani.
Uită-te la el. Nu-i macho, probabil nu are o nevastă fotomodel, probabil nici maşină şi niciun cont în bancă. Dar îşi învaţă fata să meargă cu bicicleta. Ce poate fi mai frumos? Ce poate fi mai cald? Ce te poate face mai liniştit?

În sfârşit mi-am găsit şi eu scopul pe lumea asta rotundă.

PS. Ce-ar fi să las orgoliul deoparte şi să mă împac cu un prieten lăsat deoparte?