Anotimpurile, în special toamna

Dacă anotimpurile ar fi fete atunci:

  • Primăvara – ar fi tipul fetei de treabă. Drăguţă, decentă, cu dinţii albi-strălucitori şi cu care poţi ieşi liniştit prin lume fără să atragi atenţia.
  • Vara – e tipul fetei extraordinar de sexy având o inteligenţă invers proporţională cu sânii ei. Ieşi cu ea prin lume ţinând-o conştient de mână ca să arăţi că podoaba asta e a ta. Te fereşti s-o laşi să vorbească. De obicei ZuZu n-are şanse la d-astea şi de ciudă le critică pe oriunde apucă.
  • Iarna – ar fi tipa inteligentă, veşnic cu zâmbetul pe buze, puţin durdulie şi roşie-n obraji. Prospătură, bună de viitoare nevastă, dar cine are răbdare până atunci?
  • Toamna-e aiurea, nebună, n-o vei înţelege niciodată, dar te înnebuneşte. În stare ca într-un moment să uite că exişti, iar în secunda următoare să-ţi ceară s-o ţii în braţe. Tipa e probabil ştearsă şi dornică să pară ce nu e. Oricum, din fericire n-o să-ţi dea şansa să observi asta. Apare de maxim 3 ori în viaţa ta. Nimeni nu ştie ce se întâmplă cu ea după ce dispare.


Lăsând personificarea la o parte iubesc toamna pentru că-mi aduce aminte de clasa I. Am fost învăţat să iubesc frunzele ruginii, vântul de afară şi căldura din casă. Îmi place să adorm noaptea lăsând geamul deschis când plouă cu găleata. Sunetul ploii mă linişteşte.

Îmi place că bate vântul şi vrei nu vrei trebuie s-o ţii în braţe.

Niciun anotimp nu mă face să muncesc mai mult ca toamna. Aceasta e întotdeauna un prilej de planuri pentru viitor.

Deşi bolnăvicios din fire, toamna e preferata mea. E începutul şi sfârşitul pentru mine…