Acasă, fetele zâmbesc ruşinate

Azi a fost prima zi în care m-am bucurat că am revenit în oraş. E frumos să vezi feţe cunoscute pe stradă. Mai ales în cartierul meu, care poartă un nume destul de ciudat(Şarât), toamna face la propriu striptease.

Aici oamenii te salută pentru că-i cunoşti pe toţi. E liniştitor să vezi oameni bătrâni pe biciclete clasice bărbăteşti. Să asculţi câinii de nicio rasă lătrând la tine. Viţa de vie cheală, doarme modestă şi împăcată. Şi modestia, cititorule, e frumoasă mai ales la gâtul măreţiei…
Liniştea e atât de profundă încât te freacă pe la urechi.

Acasă e linişte, câinele începe să  se gudure pe lângă tine, sperând că-i vei putea uita primele lătrături, dovezi ale uitării.

Clujul, e poleit cu câini de rasă, cu case imense şi maşini cu inscripţia  “Tower, un stil de viaţă la înălţime”.

Gata, plec să stau cu părinţii. N-am mai povestit de mult cu ei.