După chef şi răsplată

Chefurile în cămin sunt la ordinea zilei nopţii. Aseară de exemplu, am ieşit la o bere cu FaFa(coleg de cameră şi bun prieten) cu încă 3 tipe. Am stat ce-am stat, când deodată bipăie telefonul care, trebuie să recunosc, îmi sună destul de rar(ştiu, e trist). La telefon Dodo, alt coleg de cameră. Care ne invită cu o voce răstită-n telefon “Haidaţi bă în cămin că-i chef!” Ne-am întors, ce puteam face?

La cămin, cheful era în toi, iar cele 3 prezenţe feminine care au venit cu noi au mai destins atmosfera. Am mai pus nişte bani de bere şi ţigări şi-am început să ne simţim bine. Muzica se auzea până jos(stăm la etajul patru), dar asta nu părea să ne deranjeze minţile învăluite în miresmele drojdiei. Şi aşa, în paradisul hameiului binecuvântat cu-n preţ decent, am continuat să ne distrăm. Şi ne-am distrat ce ne-am distrat. Portarul a venit de vreo 4 ori să ne zică s-o lăsăm mai uşor, dar îndată ce pleca ne dădeam brusc seama că muzica nu se auzea ca lumea.

Pe la ora 4 ne-am aşezat în pat, nepăsători dacă Morfeu ne va binecuvânta cu vreun vis umed. Linişte…de două ore, pe alocuri întreruptă de câte-un vânt rătăcit tras de câte unul dintre noi.
La şase, întreg palierul era conştient de prezenţa administratorului care ajutat de mâini şi picioare bătea disperat în uşă ca să-i deschidem. Vezi de treabă! Noi dormeam duşi. Administratorul nu se lăsa. Improvizase chiar “Deschideţi uşa, poliţia!!!”
Cuvântul “Poliţia” acţionase ca un sesam prin membrana mea timpanică.

-Mă, unde-s cheile? că bate cineva la uşă, mă trezesc într-un târziu.
-Vezi că-s în uşă, îmi zice Pişta (coleg de cameră) somnoros.
Mă ridic împiedicat şi îi deschid. Uşa nici nu se deschide bine că şi primesc două palme peste ceafă.
-Treziţi-vă mă! urlă disperat administratorul care începe să împartă palme-n stânga şi-n dreapta colegilor de cameră, care se trezesc buimăciţi.
Pişta sare din pat, se agaţă de scara patului etajat şi reuşeşte să-şi rupă chiloţii în faţa administratorului. Plus că acesta i-a rupt şi tricoul cu Ursus de care era atât de mândru.
Dodo, furios strigă disperat “Unde mi-e orange-ul că-l sun pe tata! Da unde suntem aici??”
-Poţi să-l suni şi pe prim-ministru. Vă luaţi buletinele şi veniţi jos să daţi o declaraţie. Sunteţi prima cameră ce-o dau afară din cămin anul ăsta.
Am coborât, ne-am lăsat furia în cameră şi-am povestit civilizat cu domnul. Ne-a dat avertisment promiţându-ne că la următoarea abatere ne vom face bagajele.

Trei lucruri bune s-au întâmplat ca urmare a comediei:

  • Administratorul, a reuşit să-l trezească pe Fafa care era speriat că nu va reuşi să ajungă la cursuri pe 8.
  • Astăzi, de intrai în cameră puteai auzi muzica în surdină. Şi mă puteai vedea citind liniştit o carte şn pat. Linişte, frate!
  • Am căpătat o anumită faimă printre idioţii care cred că scandalurile te fac băiat de gaşcă. Acum suntem cunoscuţi de tot palierul.

Şi aşa s-a lecuit camera 405 de chefuri. Şi membrii camerei au dormit fericiţi cu gândul că vor face performanţă în sesiune :)