O poezie pe zi

Am încercat de toate: să mănânc mai mult, să nu mai beau cafea, s-o las mai uşor cu ţigările, să evit oamenii neplăcuţi ş.a.m.d. N-a mers; simt încă ceva străin în mine şi nu-mi mai dau nicio speranţă.

Fiind în această gravă situaţiune, a muribundului spiritual, m-am decis să încerc un ultim tratament neconvenţional: o poezie servită în fiecare dimineaţă.

E un proiect simplu, şi de mâine(23 iunie) mă voi ţine serios de el. Fiindcă biblioteca personală e cam săracă în opţiuni când vine vorba de poezie, o să dau o raită săptâmâna viitoare pe la bibliotecă.

Până atunci îl voi consuma pe Coşbuc fiindcă a venit odată cu amintirea ei. Eminescu e prea light ca să fie matinal, iar când voi merge la bibliotecă neapărat îi voi lua pe Blaga pentru îmbunătăţirea imunităţii şi pe Nichita Stănescu pentru creşterea tensiunii(că de ceva vreme e slabă rău).

Ca să vedeţi că mă ţin de cuvînt, voi crea o nouă pagină numită Poezia de azi în care le voi enumera frumos titlurile după fiecare citire.
Dacă aveţi recomandări cu poezii care ştiţi voi că au efect, le aştept cu plăcere.