Privitul în gol

Privitul în gol, la fel ca ameţeala, e un semn clar de oboseală. Oboseală sufletească contactată prin neîngrijirea speranţelor, aglomerări de gânduri îngrijorate şi-n defintiv prea mult gândit cu capul.

Se poate manifesta încă din adolescenţă şi evoluează treptat, odată cu vârsta. Apare oriunde: în troleu, pe-o bancă ţinând de mână pe cine nu trebuie, sau pe fereastră aşteptând în zare lucrurile ce-ar trebui să se-ntâmple.

Nimeni nu ştie cine a fost primul om care a privit pentru prima oară-n gol. Nimeni nu s-a simţit dator să caute vreun leac, pentru că o bună bucată de vreme lumea a refuzat să recunoască privitul în gol drept boală.

În prezent, singurul lucru ce-l poţi face e să-ţi fixezi privirea pe ceva frumos.

Photobucket

[photo: mares_ionut]