Despre relaţii serioase

Relatii serioase

sursa foto

Mă duc azi la o nuntă la o vară de-a mea. Când am auzit vestea, m-am entuziasmat. Nu de bucurie pentru miri, trebuie să recunosc, ci pentru mâncarea şi băutura de acolo. De când am experimentat studenţia, am făcut o pasiune pentru locurile unde se află multă mâncare, mai ales.

Însă elanul ăsta mi-a fost tăiat de un prieten: “Apăi singur te duci şi tu?” Nu m-a deranjat ce a spus, ci felul în care a spus-o. Cu un fel de scârbă amestecată cu milă.

ZuZu merge singur la nuntă. Da, şi? Care e problema? Că n-am o remorcă s-o duc cu mine? Că la 20 de ani încă n-am ajuns să dau raportul la fiecare zece minute unde sunt?

Îi văd pe oamenii ăştia de-o vârstă cu mine cum se poartă de parcă ar fi deja bătrâni. Cum iau decizii împreună, cum se sună fiecare să verifice ce face celălalt, cum băiatul nu iasă iese la o bere fiindcă se supără fata ş.a.m.d. O vreme îi invidiam pe cei băgaţi în relaţii serioase. Acum când mai văd câte un amărât ce-şi bea berea cu colegii în club şi mă ia deoparte spunându-mi “Vezi că nu m-ai văzut pe aici” mă apucă mila.

Singurătatea de acum îmi surâde. Pentru că pot să fac ce vreau fără să dau explicaţii nimănui. Fiindcă sunt tânăr. La 20 de ani să mă port de parcă aş avea 30 ar fi cea mai mare tâmpenie pe care aş putea s-o fac. Numiţi-o cum vreţi: imaturitate, frică de relaţii serioase, chiar nu mă deranjează.

Cât am fost în Cluj erau perioade în care mă vedeam cu o tipă pe săptămână. N-am probleme cu fetele. Ştiu că o să apară una de care o să mă leg până la urmă, însă sper că lucrul ăsta n-o să se întâmple prea curând. E o decizie înţeleaptă să nu fii implicat în ceva serios la 20 de ani.

Da, e bine să ai pe cineva aproape când vrei tu. Însă nu acum, mai încolo.

“Trăiţi-vă viaţa. Nu vă băgaţi în relaţii serioase!” zicea un prieten care a terminat de curând facultatea.

Îi dau dreptate.