Gardianul

Gardianul îşi făcea şi azi tura sa de noapte la şcoală. Stătea ca de obicei: pe un scaun cu picioarele întinse şi încrucişate având mâinile adânc îndesate în buzunare.

regina noptii

[photo: macovei_vic]

Probabil că n-o să aflu niciodată cine e misteriosul gardian. Preferă să stea afară, în faţa intrării principale, înconjurat de întuneric şi mireasma florilor. Femeile de servici au avut grijă să planteze nişte Regina Nopţii pe straturile ce înconjoară scările.

Şi aşa îşi petrece gardianul meu fiecare tură de noapte. Cu Regina Nopţii şi radioul său. Probabil e genul ăla de radio care merge ori prea tare ori deloc, aşa că preferă să-l lase strident.

Astăzi asculta o piesă de teatru de Ionesco. Data trecută asculta din faptele apostolilor.

Poate că nu l-a dus mintea prea mult de a ajuns gardian sau poate n-a avut destule posibilităţi, însă acest om e mai aproape de salvarea sa decât orice alt seamăn de-al său.