Cine n-are vecini să nu-şi cumpere

Demons

sursa FOTO

Vecinii mei de peste gard sunt doi tineri frumoşi, iubăreţi şi cu frică de Dumnezeu. Deşi mascul feroce fiind, ar fi trebuit să-i reţin numele domnişoarei, că arată bine, însă ştiu doar numele vecinului, Luci.

Scurta dramă prin care a trecut tânăra nevastă, a fost pricinuită de plecarea lui Luci în ţările calde. Şi-n toată această perioadă, femeiuşca s-a alinat cu melodiile lui Chilian. Mai exact cu una singură, Zece, băgată în boxe mai mult de zece ori. Dar nu m-a deranjat. Fiindcă zilele trecute, fosta fată după care sufeream mi-a zis că de doi ani iubeşte pe altcineva. Şi fiindcă “de doi ani” însemna “şi perioada în care am fost cu tine” aveam nevoie de o melodie care să mă ungă pe suflet.

Însă zilele trecute, spre satisfacţia muierii, Luci s-a întors acasă. Puţin mai bronzat, cu mai mulţi bani în buzunar, însă acelaşi manelar de duzină. Şi brusc, repertoriul s-a schimbat. Astfel că de trei zile încoace ascult într-una Părul lung şi mintea scurtă, 1000 de cocoşei şi alte melodii care arată cât de Fenomenal e Luci al meu.

Pentru că părinţii mei lucrează, pe vacanţă am rămas găzdoi. Şi trebuie să am grijă de animale. Să le pun apă, mâncare şi să le mătur excrementele. Şi meseria asta chiar m-a prins. Mă preocupă mult orătăniile.

Pentru că ştiu efectul muzicii clasice asupra animalelor sunt îngrijorat de efectul manelelor asupra găzduşagului meu. S-o spun pe şleau: mi-e frică să nu-mi moară puii.

Ce ziceţi? Merită să fiu îngrijorat? Să iau taurul de coarne, cum s-ar zice? Luci are un câine, Taz, care nu latră deloc şi de care e foarte mândru. I-aş putea arunca peste gard un pumn de sodă caustică învelit în mămăligă.

later edit: acum pe bune, a început să fredoneze

even later edit: am fost la o plimbare cu Venus. Când m-am întors n-am putut să nu observ un lucru: tipul ăsta care merge două luni pe dincolo, apoi fredonează trei luni manele despre străinătate, are la numărul de la maşină numele câinelui. Presupun că-l iubeşte mult…