Vara lui 2009

Flori

sursa FOTO

Când mă simt nemaipomenit de bine devin suspicios. Un singur lucru m-a făcut să devin sceptic de-a lungul anilor privind “simţitul bine”: faptul că lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd, oare nu e un strop din lumina creată in ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă? s-ar putea să fie ceva fals, un entuziasm supraestimat.

Acum a mai apărut un lucru ce mă pune pe gânduri: n-am făcut nimic extraordinar încât să fiu îndreptăţit să mă simt bine. Şi-atunci de ce mă simt atât de bine?

Practic, de două săptămâni încoace fiecare zi e la fel. Mă trezesc, o oră de sport, văzut de animale, o oră de citit, două ore de scris, încă o oră de citit, vreo două ore de “biciclit”, făcut curat la animale, duş, ieşit în parc cu un singur om şi somn.

N-am ajuns decât la o concluzie: fericirea are alt chip. Suntem făcuţi să credem (media şi basme) că fericirea are o anumită faţă, însă îţi dai seama de această mistificare abia când ajungi să ai acea presupusă fericire.

De exemplu, vezi la TV un om fericit. Ce e acel om? Păi, un prosper om de afaceri cu o gămadă de bani, o casă imensă şi-o maşină lucioasă. Însă la TV fericirea e prezentată prost. Pentru că în spatele succesului se află ore peste program, o nevastă ce are tot dreptul să-l înşele pe acel bărbat şi nişte copii văzuţi o dată pe săptămână. Succesul n-are nimic de-a face cu fericirea.

Citeşte povestea celor ce au reuşit în afaceri şi o să vezi că am dreptate.

“Pentru ca un tanar sa reuseasca in afaceri trebuie sa renunte la viata de zi cu zi pentru ca nu poti sa le faci pe amandoua. Cati isi pun problema la cate a renuntat cineva ca sa ajunga sus ? 5-6 ani am lucrat si sambata si duminica. Si acum ma prinde ora 10 la munca. Au fost vreo patru ani de zile in care am dormit mai mult in masina in dreapta decat intr-un pat.”[aici]

În ultima vreme am renunţat la nişte proiecte pe care vroiam să le fac din toamnă. Sincer, nu-mi pare rău. Presupuneau foarte multă muncă. Poate scoteam ceva bani mai încolo, dar asta ar fi însemnat să sar peste nişte lucruri plăcute.

Unii au în sânge dorinţa asta de a lupta, de a munci şi a face nişte bani în plus. Alţii ar putea spune “da ZuZule, oricum n-ai fi reuşit nimic. Acum încerci să-ţi justifici faptul că te-ai dat bătut.

Da, m-am dat bătut în anumite privinţe. Însă dacă mă va întreba cineva la sfârşitul vieţii: “ZuZule simpaticule, ce-ai făcut toată viaţa ta?” n-o să-i răspund cu:

-Păi la început am stat 80% din timp pe net, apoi frumuseţea şi energia tinereţii mi le-am folosit să devin o persoană importantă cu mulţi bani.

Un Mircea Vintilă, că la el o să mă gândesc când îmi voi aminti de vara lui 2009: