Zmeul

Ionuca şi Mădălina erau singurele gemene de la periferia oraşului. Acest aspect le aduse destulă simpatie printre babele de treabă ce făceau dulceaţă.

Părinţii gemenelor erau un bărbat masiv, pletos (n-a fost rocker în tinereţe) şi o mamă grasă, mare amatoare de Kent, veşnic însoţită de un decolteu generos.

Gemene

sursa FOTO

Locuiau la marginea oraşului astfel că singurul partener de joacă le rămânea băiatul din colţu’ străzii, Dani, pe care mai nou îl evitau. Au găsit odată un pui de pisică într-un garaj neterminat şi dintr-un imbold pe care îl au copiii când nu-şi pot ţine fericirea pentru ei înşişi au simţit nevoia să-i arate şi băiatului minunăţia.

-Du-te cheamă-l pe Dani să-l vadă şi el! Eu stau lângă ea, zise Ionuca fără să-şi ia ochii de la pisică.

După cinci minute Mădălina ajunse cu Dani care se uita la curiozitate la fel de fericit ca fetele. Brusc deveni serios ca un om mare:

-Ia să văd, nu-i bolnav? spuse acesta în timp ce-l ridică în sus şi-l privi cu o meticulozitate de veterinar. Fetele priveau curioase aşteptând ca băiatul să dea verdictul. Însă Dani îl izbi imediat de cărămizile garajului. Fetele şocate nu spuseră nimic. Dani simţi să-şi explice gestul criminal:

-Odată m-a zgâriat o mâţă şi de atunci nu le suport, apoi plecă liniştit.

Speriate şi urmărite de un simţământ de vinovăţie fetele au fugit spre casă. Acolo în loc să fie liniştite au căpătat fiecare câte două scatoalce fiindcă nu vroiau să tacă. După această întâmplare trecură câteva luni, însă Dani continua să fie un paria pentru ele.

Frumuseţea traiului la periferie era că ajungeai repede pe câmp. Un câmp capricios. Vara era tot timpul uscat, iar primăvara suporta cu ciudă păpădiile puse la bronzat.

Astăzi, gemenele se jucau pe câmp. Ionuca fugea după Mădălina ce ţinea o mână ridicată spre cer. Din depărtare s-ar fi părut că se jucau de-a prinselea, însă nimeni n-ar fi înţeles de ce păstrau o anumită distanţă între ele.

Singurul spectator era un bătrân cu mustăţi albe ce făcuse multe tâmpenii la viaţa lui. Trecuse şi prin puşcăria ce i-a luat 7 ani din viaţă şi jumătatea piciorului stâng. Era sărac; reuşişe să-şi facă o casă la marginea câmpului şi îşi petrecea zilele stând în poartă şi fumând tabac învelit în foi de ziar.

Fetele trecuseră mai aproape de el şi bătrânul profită de moment să le întrebe:

-Ce faceţi măi fetelor?

-Ne jucăm cu zmeul.

-Dar unde zmeul vostru?

-Păi dvs. nu-l puteţi vedea. E invizibil.

Bătrânul pufni într-un râs răguşit, tuşi, apoi îşi coborî privirea spre piciorul tăiat şi se îndepărtă chicotind.