Aş pleca

Dacă aş avea ocazia să plec definitiv din ţară, aş face-o fără probleme. Am reflectat de câteva ori la această problemă, am învârtit-o, am dat-o cu capul de toţi pereţii până mi-a venit răspunsul: Etiopia.

Exact, Etiopia. Nici dracu’ nu mă leagă de ţara asta. Nu ştiu ce capitală are,  pe ce suprafaţă se întinde sau câţi oameni ajung de sărbători la spital pentru excese alimentare. De România mă leagă nişte chestii subtile şi fine pe care am să le enumăr cu altă ocazie. Dar de Etiopia, nimic.

Aşa că de ce să nu fac un experiment cu copiii mei? Să fac în aşa fel încât să nu-i lege nimic de România. Adică să se nască în altă ţară. Iar dacă vreodată unul dintre ei ajunge vedetă şi pică într-un concert prin Bucureşti, vreau să urle din toţi plămânii: Hellooo, Budapest!! Cam asta vreau eu să fac cu copii mei. Eu îi fac, eu experimentez pe ei. Muhahaha!

Recunosc, sunt materialist, iar motivele pentru care m-aş muta din ţara asta sunt nişte chestii superficiale: lipsa prafului de pe străzi, parcuri largi şi mişto, oameni mai zâmbitori, mai multe biciclete pe stradă, clădiri mai mişto etc.

Aţi observat cum vă demoralizează ploaia? Eu din poziţia în care scriu, dacă mă uit pe geam văd un bloc gri cu nişte ciori pe el. Şi sunt în Cluj. Când am fost în Viena ploua cu găleata. Mă plimbam cu Gogu’ pe ploaie, n-aveam nici pe dracu’.

Să merg la cumpărături sau la muncă şi să am impresia că sunt în excursie, asta vreau să fac.

E o tipă din Viena care îmi citeşte blogul. E acolo de la 5 ani. Mi-a trimis ieri nişte poze din Viena şi zilele astea trebuie să-i trimit şi eu ceva din Cluj. Cu ce? Cu parcul mare? Parcul mare e un tufiş. Noroc cu ungurii că ne-au făcut ceva clădiri crezând c-o să stea aici pentru totdeauna, că altfel era vai de mama noastră.

update: Mi-a plăcut mult articolul acesta.