Cine suntem

Citeam ieri “Cât de români suntem şi-am văzut o parte din preţul pe care îl plăteşti ca să fii un blogger mare. Unii sunt mai tari şi ignoră tâmpeniile astea pornite din frustrare. Alţii sunt mai sensibili şi îşi închid blogul din cauza unor retarzi care nu fac parte din publicul fidel al blogului. Păcat.

Păcat că bloggerii români de top  n-au parte de tratamentul de care s-ar fi bucurat într-o ţară mai civilizată.

Chestia cu admiraţia

Înainte ca unii să mă acuze de pupincurism, ţin să precizez că îl admir pe Zoso. Prin februarie scriam un articol legat de blogosferă. După publicare primesc un offline de la Zoso şi ironia soartei, calculatorul se blochează şi n-apuc să-l citesc. Nu ştiam ce să cred, poate i-o fi plăcut articolul, poate mă criticase etc.

Îmi iau inima în dinţi şi-l întreb. Răspunsul: “Vezi că e Nihasa, nu Nihaşa” :)) Asta a fost tot, şi-acum zâmbesc când îmi amintesc cât de frământat eram când am primit offline-ul.

Lucruri utile moca

Sunt nişte articole de genul ăsta care fac toţi banii. Anul acesta doream să fac un blog dedicat studenţilor din Cluj. Un fel de Metropotam studenţesc în format de blog. Pentru asta a trebuit să conving nişte oameni să se implice, pentru că singur n-aş fi reuşit. După ce le-am explicat că ceea ce vroiam eu chiar nu exista în online-ul clujean, a trebuit să le explic cum stă treaba cu blogurile de nişă. Le-am trimis articolul ăsta. Şi cum facem bani? Păi vindem reclamă. Cum? Uite aşa. Şi-n plus, nu suntem muritori de foame, când vom fi relevanţi cerem cât merităm.

Facultatea a început şi-am abandonat proiectul din comoditate. Hauevăr, nu ăsta a fost scopul poveştii. Morala e următoarea: toate informaţiile despre cum putem deveni noi nişte bloggeri mai buni le citim de pe blogurile lor. Unii au o problemă cu realizarea acestui fapt şi frustraţi, se apucă să-i înjure. De ce? De români ce sunt.

Încă ceva: Despre articolele scrise în paragrafe, am citit la Zoso. Înainte habar n-aveam de aerisirea lor. Şi poate ar mai fi durat ceva timp să observ că textele mele sunt greu de citit.

Zoso e de treabă

Lucram vara aceasta la profilul lui Zoso pentru internship 2.0. Îi trimit un mail cu o întrebare tâmpită şi aştept răspunsul. Zoso mă abordează pe mess întrebându-mă ce e cu genul acela de întrebare. Inutil să spun că aveam un morcov cât Casa Poporului. A fost domn şi mi-a dat şansa să reformulez întrebarea. Cred că mi-a luat vreo 5 minute până să scriu ceva. Putea să dea un tweet şi să afle 2600 de oameni că-s idiot? Putea. N-a făcut-o.

Aşa că toate aburelile cum că Zoso se leagă de toată lumea, că e acid şi că a uitat de unde plecat sunt poveşti.