Data viitoare când mă vezi, salută. Că aşa-i frumos

Era inevitabil ca odată ajuns în Cluj să nu primesc replica asta de la nişte individe lipsite de

  1. caracter, 
  2. importanţă
  3. şi feţe memorabile.

Să nu saluţi şi să reproşezi apoi că de ce n-ai fost salutată, e proastă creştere.

Eram odată în Janis şi vine o tipă foarte faină şi mă salută. Până nu mi-a zis pe nume, am crezut că mă confundă. Eu îs urât de felul meu şi nu-s deloc abordat de fete faine. Că aşa-s eu, un Brad Pitt pe vremea când era desculţ.
Ce vreau să spun: mi-am reamintit de fată şi nu s-a supărat că n-am recunoscut-o. O cheamă Mihaela.

Fata de mai sus e un exemplu bun de urmat. Eu stau prost cu memorarea chipurilor, dar asta nu mă face un nesimţit.  Am păţit şi să merg să vorbesc cu persoane, apoi să realizez că le-am confundat, însă n-am de gând să fac asta de fiecare dată.

Aşa că fetele 1,2,3 hai să facem o lume fără reproşuri. Vă daţi seama ce nobil ar fi?

Astea fiind spuse, ieri am ratat concertul de folk. Localul era plin. Am sfârşit prin Insomnia cu nişte prezenţe agreabile de la ise.
Insomnia e un loc ok, cu clienţi boemi. Au mai redesenat puţin pereţii, dar scaunele tot de cacao au rămas. Toată seara am stat încercând să-mi folosesc cunoştinţele de mecanică ca să caut centrul de greutate şi să evit să plonjez pe jos în faţa fetelor(dă măi, am şi eu o greutate, iar aseară n-a fost neglijabilă).