Despre zile de naştere

Tu ce-ai făcut ultima oară de ziua ta?

Uite, eu mă tot întreb ce-am făcut anul trecut de ziua mea, dar nu-mi amintesc nimic. Îl văd vag pe X. strângându-mi mâna cu nişte ochi slugarnici de câine ce ştie că va primi haleală. Dar atât. Restul e cufundat în ceaţă. Şi dacă fac un exerciţiu iterativ de memorie şi mă gândesc la ultimii zece ani, realizez că habar n-am cum mi-am petrecut zilele de naştere. Exceptând majoratul. Majoratul a reuşit să rămână memorabil.

M-am tot gândit de ce nu reuşesc să-mi amintesc zilele de naştere. Şi singura explicaţie pe care am găsit-o a fost rutina.
Ce face românul de ziua lui? Răspunsul: dă de băut. Cam atât. “Bă, e ziua ta? Tre’ să dai de băut”.
Cam la asta m-am limitat şi eu. Aşa că rămâneam la două variante: ori am bani şi dau de băut, ori nu. Şi după atâţia ani în care am făcut cam aceleaşi lucruri, e foarte greu să-mi mai amintesc fiecare zi de naştere.

Şi atunci ce fac? Bun, împlinesc 21 de ani. E ziua mea, e importantă. O fi ea ziua care-mi contorizează bătrâneţea, dar la fel de bine e ziua în care eu m-am născut. Deci e cea mai importantă. Şi-atunci ce fac? Păi hai să-mi închid telefonul, să anunţ pe blog că anul acesta nu mai dau de băut şi mă duc undeva singur. Şi poate pe drum mă voi rătăci, însă voi ţine minte că în ziua în care am împlinit 21 de ani m-am rătăcit de-am crezut că nu mai ştiu cum o să ajung acasă. Când fac 22 ce fac? Păi, ies afară şi până nu combin o fată nu mai vin acasă. La 23? La 23 fac record de banane mâncate într-o zi. Şi tot aşa.

Scopul acestor activităţi mărunte e să-ţi facă zilele de naştere memorabile. Fără dat de băut şi mulţumit la sms-uri. Fără muncă, fără şcoală, fără părinţi, fără prietenă/prieten, fără sex, fără oameni pe care nu-i suporţi. O zi divină de frecat menta într-un mod mai plăcut decât pupatul pe gât. Cam atât, nu-i mare lucru.