Între vise şi realităţi

Intre vise si realitatisursa FOTO

Zilele acestea am constatat că o mare parte din nefericirea mea(sau hai să-i zicem incomoditate cotidiană, căci lucrurile nu-s chiar aşa de negre precum vor cuvintele să arate) provine din faptul că nu m-am adaptat corect realităţii.
Şi aşa am dedus că un om e incapabil să fie fericit într-un mediu pe care îl refuză.

Societatea şi regulile ei
Fie că îmi place sau nu, societatea şi-a stabilit nişte reguli. Le pot respecta sau nu. Însă dacă nu le respect, atunci n-ar trebui să mă aştept ca toate lucrurile să meargă bine. Să refuzi să înveţi regulile unui joc, dar să te plângi de fiecare dată că pierzi dând vina pe neşansă, pe trişatul celorlalţi jucători, e copilăresc şi absurd.

Hai să dau şi-un exemplu: sunt nişte reguli privind prietenii, fie că recunoaştem sau nu. Nişte metode simple prin care trebuie să-i întreţinem: să fim alături de ei, să povestim şi să ne aducem cum putem aportul într-o prietenie. Însă când tu rămâi un outsider, mutalău şi egoist, cum naiba te aştepţi să ai prieteni? Normal, vei da vina pe superficialitatea celorlalţi, pe îngustimea minţii lor, însă tu eşti singurul care poartă o vină.

Ideea e simplă: respectă regulile şi lucrurile vor începe să meargă de la sine. Când spun asta nu-ţi sugerez că îndeplinind aceste condiţii lucrurile trebuie să meargă perfect. Însă dacă respecţi regulile societăţii, atunci condiţiile ca lucrurile să fie în stare de funcţionare sunt îndeplinite.

Dacă nu ştii regulile, le înveţi. E ca şi cu agăţatul fetelor. Sunt lucruri pe care trebuie să le spui(faci) şi pe care nu. Iar dacă nu ştii ce să faci, atunci faci ceva, orice. Dacă greşeşti, înveţi din greşeli, apoi nu le mai repeţi.


Ce e de făcut:
 

  • Să te accepţi pe tine însuţi şi lumea din jur. Ciupy avea zilele astea un status pe mess de genul: “niciun lucru nu-ţi este imposibil, atâta timp cât accepţi mental că eşti în stare să-l faci”. Nu sunt de acord cu această afirmaţie, care miroase de la depărtare a bullshit motivaţional. Sunt lucruri pe care nu le putem schimba sau face. Astea trebuie să le acceptăm. Dacă eşti scund la 25 de ani, crede-mă: vei rămâne scund toată viaţa ta. Dacă lumea e aşa cum e, ai putea încerca să o schimbi, dar nu te aştepta să schimbi întreaga lume. Acceptându-ţi realitatea aşa cum e, poţi începe să te gândeşti ce poţi face cu ea. Robinson Crusoe a început să ducă un trai decent pe insula pustie odată ce şi-a acceptat realitatea. Pe scurt: analizezi resursele pe care le ai şi începi să te gândeşti ce poţi face cu ele.

    • Fă o pasiune din realitatea ta. Nu ne cere nimeni s-o iubim, însă trebuie să ne preocupăm cât de cât de ea. Nu spun să ne îngropăm în treburi, ci să evităm să fim cu capul în nori. Să ştim pe ce lume trăim, cam asta ar fi ideea. Poţi întâlni oameni extraordinari în situaţii neaşteptate. Dacă îţi analizezi activităţile vei realiza că zilele tale sunt precum actorii din filmele chinezeşti: toate par la fel. Încearcă să-ţi descoperi realitatea. Nu escalada Everestul, încearcă să faci ceva diferit, cât de mărunt; va face o diferenţă.

    • Să începi să faci ceva. Odată ce ştim pe ce lume trăim trebuie să începem o strategie şi să nu rămână pe hârtie.“We have a strategic plan. It’s called doing things.” e un citat de Herb Kelleher foarte potrivit cu ceea ce vreau să spun.


    Unde rămâne visul

    Omul e o fire visătoare. Dedică atât de mult timp visatului, încât somnul nu-i ajunge pentru asta.

    Când n-are ceea ce îşi doreşte, visează la lucrurile pe care vrea să le aibă. Visele devin astfel o lume ideală pe care o doreşte atât de mult, încât încet, încet devine palpabilă. Ăsta e un lucru bivalent. Pe de o parte e ok să fim visători, pentru că refuzăm o societate obosită şi lipsită de imaginaţie, dar pe de altă parte riscăm să ignorăm realitatea. Realitatea nu-i înţelegătoare. Nu putem să-i spunem: “Ok, eu o să visez la varianta ta mai bună sau la cai verzi pe pereţi. În timpul ăsta, fă şi tu o pauză!”Şi odată ce lucrurile merg fără noi, va trebui să depunem un efort în plus ca să ne adaptăm.

    Oricum, visul nu trebuie să dispară din raza noastră spirituală. El trebuie să rămână un duş sufletesc, făcut cu regularitate de fiecare dată când ne simţim murdari.
    Lucrurile cele mai frumoase de pe lumea asta au apărut din două surse: din întâmplare şi din vise. Animalele nu visează.