Despre Facebook şi Twitter

Veneam în Cluj( by the way, am prins un tren super mişto) şi un absolvent de profesională, actual student, plus o tipă discutau despre Facebook şi Twitter.

Facebook, în opinia lor, era tot o mămăligă de Hi5(adunătură searbădă de cocalari şi piţipoance) fără niciun rost. Iar Twitter era…habar n-aveau ce, însă era ceva pe care umblă toată lumea. Punctat ironic.

Mai ştiţi începutul bloggingului? Bloggeri? Bleah, nişte oameni fără viaţă care şi-au făcut blog pentru că e la modă. Paradoxal a fost că în ciuda criticilor, lumea s-a băgat masiv pe bloguri. Şi nu doar puşti de 13 ani, ci oameni cu capul pe umeri.
Companiile au bloguri, oamenii politici au bloguri etc,etc. Şi ce e într-adevăr frumos e că unele bloguri sunt surse credibile şi alternative mai bune la media tradiţională. Bineînţeles, bloggerii sunt nişte puşti de 14 ani, frustraţi de viaţă care concurează la greu cu ziariştii. Doar pot: au surse la nivel înalt, gen marmota ce învelea ciocolată în staniol.

Cam aşa e şi cu Facebook şi Twitter. Vorbim la băşcău, în timp ce 2009 a fost anul Facebook, iar numărul utilizatorilor de Twitter creşte în mod constant. Ce contează că site-urile astea îţi dau posibilitatea să transmiţi un mesaj în 3 secunde unui număr de câteva sute, chiar mii de utilizatori? Sau că poţi căuta oameni cu aceleaşi interese? Cocalari, piţipoance, OZN-uri…