Oameni proşti

Unii oameni sunt chiar fără speranţă de proşti. Îs pierduţi. Acul acela ce pendula între “Eşti ok” şi “Bă, eşti prost? Ce faci?” s-a dus dracu’.

Nu-i vorba doar de educaţie, de numărul cărţilor citite, de cantitatea de întrebări puse, de numărul lucrurilor care-i sensibilizează. E vorba doar de acul acela al conştiinţei care ar fi trebuit să le indice că n-au dreptate, că greşesc.

N-are rost să-ţi pui mintea cu ei pentru simplu motiv că nu mai înţeleg pe ce lume trăiesc. Îs prea obtuzi în gândire. Ce vrei să le demonstrezi? Că-s proşti? Că tu ai dreptate? Ăştia au tot timpul dreptate. Ignoră-i.

Proştii sunt prea proşti ca să înţeleagă că sunt proşti.