5 legi personale privind Iubirea

Iubirea nu se defineşte. Dacă poţi s-o treci în cuvinte, înseamnă că nu e iubire.

Iubirea nu se bârfeşte. Dacă vezi un cocalar sunându-şi “puiţul” iar după o discuţie siropoasă la telefon, închide cu “Hai închide tu prima” să nu râzi de ei. Să nu-i bârfeşti la întâlnirile tale devenite obicei cu prietenii. N-ai dovedi decât că nu ştii pe ce lume trăieşti.


Iubirea nu se afirmă. Nu-i spui “Te iubesc”. Mâine ce-o să-i spui? “Te iubesc mai mult decât ieri”? Te iubesc înseamnă “azi am realizat că nu te pot iubi mai mult. Că ceea ce simt azi pentru tine va fi veşnic. Sunt chiar sigur de asta.” Preferă “Cred că te iubesc”. E mai aproape de adevăr.


Iubirea nu se măsoară. Când ştii cât de mult iubeşti înseamnă că nu e ceva profund. O sticlă de apă pe lângă ocean va fi iubirea ta. Una din frumuseţile oceanului e că nu poate fi măsurat.

Iubirea nu se etichetează. Nu există “iubire adevărată”, “iubire de-o vară”, “iubire pătimaşă”. Există doar iubire. Şi e atât de completă încât, un epitet pe lângă ea, n-ar face decât s-o încurce.