Dic

Prin sertarele memoriei mele zace o amintire veche: Stăteam în faţa blocului şi o gaşcă de vreo 5 ţigănuşi stătea în faţa mea. Printre ei, era unu mai guligan, nu foarte mare, dar îndeajuns de înalt încât să trebuiască să ridic privirea ca să-l privesc în ochi.

Nu mai ţin minte ce căutam între ei. Ştiu doar că guliganul îmi dădea câte o palmă la fiecare “Dic” superior ce i-l trânteam în faţă.

-Mă, nu mai zice dic!
-Dic! şi jop o palmă.
-Mă, tu n-auzi? Nu mai zice dic!
-Dic! altă palmă.

Şi jocul a continuat până când ticălosul s-a plictisit de dat palme…