E greu să fii student şi să faci o diferenţă

Mesajul din poză se regăseşte în capul multor studenţi: că n-are rost să faci o facultate, că România e de căcat ş.a.m.d.

sursa FOTO

Care sunt explicaţiile? Simplist, sunt aşa:

  1. facultăţile de cacao. Eram în Janis. Pentru că uneori sunt destul de sociabil, am intrat în vorbă cu tipul ce vindea pâine cu untură şi cu ceapă(e bună şi doar 1 leu, nu 5 ca-n Irish: #*%^). L-am întrebat ce studiază. “-Dreptul.”, “Dreptul? Super tare, la ce facultă?La Spiru? Nicee”. N-o să mă mir dacă peste 5 ani, o să-l găsesc tot la vândut untură şi ceapă.
  2. instinctul de turmă. Lucrul ăsta îl găseşti la facultăţi gen psihologie, studii economice. Acolo chiar se înghesuie lumea. Ce-o să se întâmple? O să fie câte un contabil şi câte-un psiholog la fiecare colţ? Mira-m-aş.
  3. slaba pregătire. La Poli, vin mulţi pe teoria “e nevoie de ingineri”, “loc de muncă sigur”, “termină puţini”. Da, sigur da. Chiar dacă dintr-un număr de studenţi înscrişi, foarte puţini o să capete diplomă de inginer, puţini dintre ei vor fi angajaţi. De ce? Pentru că la Poli se copiază la greu. Vorbind de domeniul meu, inginerie electrică, e clar că o să răspunzi de vieţile unor oameni şi de starea unor aparate foarte scumpe după ce vei fi angajat. Însă unii chiar cred că fără cunoştinţe, cineva îi va plăti să strice chestii.

Şi totuşi: un om care chiar vrea să facă treabă, poate. Poţi termina psihologia şi să lucrezi în domeniu, poţi să ajungi un inginer bun şi poţi face o diferenţă într-o turmă de contabili. De Spiru, nu pot zice chestiile astea. Acolo cam contează banii pe care i-a trudit tactu’.

Însă lucrurile bune nu se fac uşor. E nevoie de muncă. Iar într-o ţară în care un student îşi ia o carte doar în sesiune, la laborator se uită pe pereţi, nu se bagă în activităţi extra-şcolare şi copiază prin toate mijloacele,  e cam greu. Greu.