Sentimentele au termen de garanţie?

Într-un interval de 10 de secunde un om poate trece de la bucurie la tristeţe.(şi reciproca e valabilă)

Photobucket



sursa FOTO 

Lucrul acesta îl poţi observa uşor la copilul mic care se loveşte din greşeală şi se apucă de plâns. Ce face mama? Îl ia în braţe, îl alintă puţin şi gata: a şi uitat că s-a lovit.

Copilul creşte mai mare. Merge cu clasa în excursie unde o întâlneşte pe Maria. O fată mişto de care se îndrăgosteşte. Dar excursia se termină, băiatul vine acasă şi deşi suferă câteva luni, după un an o va uita. Va rămâne probabil o amintire, însă o amintire ce nu-i va mai trezi niciun sentiment.

Băiatul ajunge adolescent. Devine un singuratic Şi trist. Însă toată tristeţea îi va trece dacă va asculta pentru câteva secunde un Johnny B. Goode, iar toate neajunsurile din dragoste vor părea atât de mici când îl va asculta pe Sam Cooke.
Şi deşi va creşte mai mare şi va deveni adult, stările interioare vor rămâne tot precum vremea din Londra.
Va avea zile gri şi bacoviene, frumoase, albastre şi roz, aiurea, plictisitoare, iarăşi gri ş.a.md.
Şi atunci:

Mai avem noi dreptul de a ne urla durerea, de a ne trâmbiţa dragostea când ştim că toate sentimentele sunt atât de fragile?