Povestea scurtă a moşneagului copil

 

Într-un oraş era un moşneag care întotdeauna când intra la librărie cumpăra cărţi pentru copii. Toate lumea credea că avea vreun nepot. N-avea niciunul, le citea el însuşi.

Venea de la librărie, îşi punea bastonul şi haina în cuier. Dădea drumul la pickup, îşi turna laptele în cana verde cu mânerul rupt. Apoi îşi tăia o felie groasă de pâine de casă şi şi-o ungea cu miere. Se aşeza la măsuţa de lângă fereastră şi citea până până seara când se întuneca. Nu citea decât pe lumină naturală.

Altădată se ducea în parc şi şedea pe bancă privind copiii. Îi înţelegea. Când se lăsa seara şi părinţii îşi târau copiii acasă, îi plăcea să încerce hinta.

Iarna îi plăcea să şeadă în atelier reparând jucării. Avea de toate tractoraşe, camioane în miniatură, însă cel mai mândru era trenuleţul pe şine cumpărat de la alt moşneag orb şi aproape cerşetor.

Asta era viaţa lui. Nu, nu era nebun. Reuşise să redevină copilul nestricat de adulţi.