Somnul cotidian

sursa FOTO

Sunt zile bune în care reuşesc să dorm. Nu mă înţelegeţi greşit: mă scol dimineaţa, mănânc, fac un duş, mă spăl pe dinţi, merg la şcoală, socializez cu lumea, însă de fapt eu dorm.

Autobuzul e cel mai bun dormitor în comun.

Încerc să-mi dau seama de ce dorm atât de mult. Probabil că dialogurile cu persoana care nu-mi dă niciodată dreptate încetează. Sau poate că mă las pur şi simplu dus de val. Cunosc oameni, interacţionez şi deşi am impresia că deţin controlul, când mă trezesc prima întrebare e “cum am ajuns aici?”.

Băi Tophabits, mai scrie şi pe blogul personal.” mi-a zis zilele trecute o fostă colegă. Aveam vaga impresie că nu ştiu despre ce vorbeşte. Însă TopHabits, nu-mi ocupă atât timp pe cât cred unii. Nu asta e problema.

Privind la acest blog, îmi amintesc de nopţile de liceu în care scriam câte 4 articole unul după altul şi publicam doar unul. Îmi lipseşte acea febrilitate poate din cauză că scrisul a început să fie dictat de cotidian şi nu invers.

Acum vreo 3 zile m-am trezit. Am făcut duş să scap o dată de ştampilele de la intrările cluburilor, mi-am băgat în geantă toate hainele ce miroseau a ţigări şi am luat pe mine doar haine proaspete. De atunci tot încerc să-mi dau seama ce am făcut şi încerc să pun din nou lucrurile la treabă. Am dormit bine, degrabă nu cred că mai adorm :)