Tipe neobişnuite

 “femeile splendide şi femeile urîte sînt O.K. fereşte-te-n schimb de fata obişnuitã, care, în blugi şi tricou stã, nici urîtă şi nici frumoasã în staţia de tramvai. Ea-i ca şi tine şi te aşteaptã” M.Cărtărescu [de aici]

sursa FOTO

Citatul ăsta va bucura orice fată. Cam oricare se crede cât de cât frumoasă, însă pentru orice eventualitate e bine că a zis Cărtărescu că-s ok. Din păcate, puţine s-ar crede obişnuite. Dar adevărul e altul.

Adevărul e că e plin de fete obişnuite. Puhoi. Sunt câteva grămezi de bunăciuni, dar pentru că procentul de bunăciuni proaste, curve, cu impresii întâlnit e mai mare decât procentul celor deştepte, cam toate bunăciunile sunt evitate. Dar adevărul e altul: nu şi-o trag cu tine, tipul obişnuit.

Alea urâte sunt ca şi maşinile gen Lada sau Trabant: le mai vezi din când în când, râzi puţin de ele dacă eşti cu prietenii, apoi uiţi că le-ai văzut.
Iar fete obişnuite sunt peste tot. Nu că epitetul ce-l poartă ar fi vreun defect. Pur şi simplu sunt multe şi accesibile. Chiar dacă circulă bancuri cu ele cum că toate ar fi ocupate precum locurile de parcare pentru handicapaţi.

Acum, poate cineva s-ar gândi ce ingrediente îţi trebuie ca să fii neobişnuită. Păi, nu există nişte lucruri pe care să le asimilezi şi să zici “paf, de azi îs neobişnuită”.
Neobişnuită nu înseamnă că faci lucruri nebuneşti doar de dragul de a-ţi păstra brandul de tipă nebună.

Neobişnuinţa nu se explică: e altfel în orice fată. Iar fetele neobişnuite sunt puţine de tot şi trăiesc pe-acolo pe undeva provocând şi uneori frângând inima vreunui tip care n-a fost destul de spontan.