Tu cât de des încerci cerul?

De câte ori ne sfidăm circumstanţele gândind: “Hai să văd, oare îmi pică ceru-n cap?”

Săptămâna asta a fost plină:

  • de ziua mea a fost cum trebuia să fie
  • am îmbrăţişat o necunoscută care mi-a spus: “Mersi fain, habar n-ai cât de mult aveam nevoie de aşa ceva!”
  • marţi noaptea eram sus pe masă. Şi atunci a fost momentul care am descoperit telepatia. Deci eu vorbeam în gând cu un prieten de pe altă masă şi ne miram cât de faină poate să fie noaptea
  • un prieten cunoscut recent m-a luat deoparte şi mi-a zis: Bă, mă bucur mult că te-am cunoscut! Şi să nu crezi că zic treaba asta că-s beat, că n-am băut decât o bere. Dar chiar mă bucur că te-am cunoscut
  • miercuri dimineaţa nu m-am mai trezit la laborator. În schimb toată miercurea ne-am scăldat în soare pe aleea din campus
  • miercuri seara am ieşit cu tipă bună rău care avea mare nevoie să fie ascultată. Unii ştiu cât de mult vorbesc despre mine când stau la masă :D Dar uneori tac şi ascult pentru că oamenii au mare nevoie să fie ascultaţi
  • joi n-o să zic de ce-a fost fain pentru că oricum n-aţi înţelege :))
  • iar pe lângă toate astea, Fafa ştie că am mai cules nişte amintiri în timpul săptămânii :))

Săptămâna asta n-am făcut lucrurile care trebuie. N-am dat la şcoală, n-am zâmbit forţat la glume proaste, n-am ţinut nimic în mine. Iar cerul a rămas tot senin şi nu mi-a picat în cap.
Să vedeţi cum vă pică cerul în cap poate fi o imagine interesantă, şi merită să încercaţi să treceţi peste compromisuri, teamă şi obligaţii doar cu gândul că poate, poate într-o zi o să vă pice cerul în cap şi-o să vedeţi cum e.