Despre oameni şi vise

Ieri am visat-o. Crede-mă, dacă eşti nebun de îndrăgostit de cineva îţi dai seama că îţi trece când începi să visezi persoana de care eşti îndrăgostit. Pentru că se banalizează, iar tu nu te îndrăgosteşti de banalităţi.

Nu mă înţelege greşit: n-am nimic împotriva visului. Însă eu am o problemă cu persoanele excepţionale: nu le pot visa. De-aia nu-l visez pe Iisus, de-aia nu-l visez pe Dylan, Cohen sau Marilyn Monroe.

Aşa că cea mai mare stângăcie ce-ar putea s-o facă cineva e să-mi spună să o(îl) visez din când în când.