Omul cu nuca

Dacă ai fi trecut ieri pe lângă o anumită agenţie de turism din Cluj la ora 3 şi jumătate fix, l-ai fi observat. Destul de lejer, pentru că era aşezat acolo precum un cleşte într-o trusă de jucării.

cersetor

Cred că avea vreo 60-70 de ani. Schilod, cu ochii ieşiţi din orbite, purta o căciulă mare de oaie şi striga nereuşind deloc să fie strident: “Nucă”.

Nucă avea în punga mare ce-o ţinea în mână arătând-o trecătorilor grăbiţi de pe trotuar. Ţi l-ai fi putut imagina singur în apartamentul lui mizer, la masă, spărgând nuca ce-o va vinde pe stradă? Te-ai fi întrebat ce-a făcut omul ăla să ajungă să-şi câştige pâinea lângă o afurisită de agenţie de turism când ar fi trebuit să se bucure frumos de pensie şi de nepoţi? Cum să faci o călătorie imaginară-n timp să-l vezi adolescent îndrăgostit?

Societatea n-a mai avut loc pentru el. E deja rebut, sortit unei morţi solitare. Cine îl va îngropa pe amărâtul ce încerca să-şi mascheze cerşitul sub forma unui act firesc de comerţ?

În staţie un tip vorbea la telefon despre nişte blugi. Şoferul autobuzului care sosi în staţie se gândea care va fi rezultatul meciului de diseară, nevastă-sa îşi preocupa timpul cu dilema “câtă sare să pun în ciorbă?”, eu mă întrebam dacă dentistul îmi va putea plomba sau nu măseaua, iar tu…probabil…te gândeai la mine?

Iar omul cu nuca la ce se gândea? Nu mi l-aş fi putut imagina purtătorul unei conştiinţe proprii, atât de mumificat părea. Oare mai plânge?

Mereu ne vom preocupa minţile cu lucruri simple şi fără nicio noimă, mereu vom fi nişte caraghioşi ce apelează la agenţii de turism ca să credem că suntem fericiţi, mereu vom spune că viaţa e a dracu’ de nedreaptă, dar nimeni nu ne va spune de ce.

*

acest articol l-am scris cam prin primăvara anului trecut. Nu l-am mai văzut pe bătrân, însă şi acum după un an îmi amintesc cu exactitate ochii săi goi.