Ieşirea din tipar

Când am venit azi acasă, am văzut doi bătrânei plimbându-se de mână. Bătrâneii ce se ţin de mână sunt întotdeauna simpatici. Însă de data asta alt detaliu mi-a atras atenţia: bătrânul s-a oprit lângă un gard, a rupt o floare, apoi şi-a continuat plimbarea mirosind floarea.

Ne plac ţintele. Iar când ne îndreptăm spre ele, ignorăm detaliile şi nu ne oprim, chiar dacă opritul nu ne-ar costa decât câteva secunde. Secunde ce ar face o diferenţă privind calitatea vieţii. Apoi, ne lăsăm conduşi de mulţime: imaginează-ţi că mergi la birou. Mergi pe jos şi vezi nişte trandafiri excepţionali. Îţi imaginezi că ar fi o probabilitate ca acei trandafiri să aibă un miros al naibii de bun, însă nu te poţi opri în mijlocul străzii să te apleci şi să miroşi unul. Pentru că ai ieşi din tipar. Lucrurile astea nu se fac pe o stradă plină de oameni ocupaţi. Însă viaţa nu se rezumă doar la birou, ci la ieşirea cât mai deasă din tipar.

Îmi place acasă. Am o grădină zen: plină de verdeaţă, flori şi greieri.