Din liceu: Ce urăsc la şcoală

[Acest articol face parte din seria “Din Liceu”. E foarte probabil ca părerile exprimate în articol să mi se fi schimbat. V-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru înainte să comentaţi :)]

Respect şcoala. Fără ea nu aş mai fi aşa de prost; aş fi mai prost. Când eram mai mic chiar nu îi înţelegeam pe cei care îmi spuneau să mă duc să o ung cu unsoare ca să o mănânce câinii. De atunci am mai crescut, şi am realizat că oamenii aceia chiar nu aveau imaginaţie.
După cum spuneam: respect şcoala. Dar nu o iubesc. Sunt sigur că vi s-a întâmplat să respectaţi un om fără să-l simpatizaţi . Faptul acesta se datorează câtorva neajunsuri ale şcolii româneşti în general:

1. Profesorii nu sunt roboţi: Pur şi simplu m-am săturat să văd tocilari protejaţi de profesori. Te enervează la culme când vezi că iau note mari chiar doar ca să nu li se fută media. Sau sunt unii (nu tocilari) care ies la tablă şi profesorul le dictează la propriu rezolvarea, pe când atunci când ieşi tu îţi fute un 3 pentru tupeul care l-ai avut să nu îţi înveţi.

Deasemenea nu suport orgoliul profesorilor. Ce pula mea mă interesează că tu ai făcut nu ştiu câte şcoli şi ar trebui să fii respectat? Aşa cum profesorii au protejaţi au şi oameni pe care trebuie să-i fută doar pentru că nu au contribuit la raţia de lins în cur. În concluzie îmi exprim dezamăgirea că m-am născut în mileniul nepotrivit.

2. Regulamentul nu e comunist; e fascist: Urăsc să văd atât de multe îndatoriri şi atât de puţine drepturi. Şi nu ar fi atât de rău dacă ar fi numai atât. La urma urmei o şcoală nu se conduce în anarhie. Dar când vezi drepturile pe care le avem (dreptul de a învăţa etc.) îţi vine să-ţi iei lumea în cap şi să te faci cioban. Acestea nu sunt drepturi. Eu credeam că un drept e acel ceva pe care poţi să-l refuzi fără nicio consecinţă. Dreptul la un bilet la jumătate de preţ, dreptul la manuale gratis etc. Cum poţi să refuzi aşa-zisul drept la a învăţa? Şi nici măcar aşa nu m-aş supăra dacă ar fi nişte idei proaste pe ici colo. Dar cum poate şcoala ca după ce ministerul dă un regulament naţional să-ţi mai facă un regulament?

Păi aşa şcoala poate să-ţi facă ce regulament vrea. Dacă e nemulţumită de regulamentul naţional îţi face fain-frumos un regulament intern. Şi se observă că regulile acelea au fost votate fără să fie discutate sau măcar citite.(-Doamna profesoară aţi votat regulamentul?-Da.-De ce?-Păi am văzut că-l votează toţi. acest dialog e adevărat).

Nu îmi vine să cred că actualul regulament face din buric ceva obscen. După mine( şi asta e o părere strict personală) un lucru obscen e acel ceva care dacă arată fain e plăcut ochiului masculului, cum ar fi fundul, sânii etc. Restul ţine strict de personalitatea fiecăruia. Aşa că cum pula mea poate fi buricul obscen?
Aşa că îmi exprim a doua dezamăgire: De ce nu ar trebui să fie şi elevii consultaţi când se face un astfel de regulament?

3. Suntem pur şi simplu futuţi la minte de atâta materie: Câţi dintre voi ştiu ce sunt paratiroidele.(parcă îi aud pe dexteri:  “alea nu îs glande endocrine?”). Sau dacă ştiţi ce sunt, ştiţi cum arată?

Tot ce facem la şcoală sunt doar exerciţii de memorie. Învăţm pe de rost lucruri care nu ştim cum arată. Nici măcar după un an nu mai rămânem cu nimic. Ar trebui ca fiecare să-şi aleagă un număr de materii pe care să le înveţe ca lumea.

Îmi exprim ultima dezamăgire: Sunt la profilul mate-info şi româna mă fute la nervi mai mult decât matematica şi informatica. Şi ce e cel mai naşpa e că nu sunt singurul care simte astfel.

Articol scris în 13 noiembrie 2006.