Din liceu: Viaţa ca roman sau un altfel de optimism

[Acest articol face parte din seria “Din Liceu”. E foarte probabil ca părerile exprimate în articol să mi se fi schimbat. V-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru înainte să comentaţi :) ]

Adesea facem din ţânţar armăsar din dorinţa de a simţi că trăim şi de a ne simţi importanţi. Dar cui îi pasă că tu nu ţi-ai învăţat la fizică sau că ai luat o notă proastă? Adesea vezi oameni cărora pur şi simplu le place să fie supăraţi. Oameni care caută necazul doar pentru a savura acel moment de melancolie şi criză. Nu vreau să vorbesc de normalitatea acelor oameni, vreau să vorbesc de oamenii care nu caută necazul cu orice preţ şi care atunci când din păcate îl găsesc se simt pierduţi.

În primul rând ar trebui să realizăm că în lume sunt 6 miliarde de oameni deci nişte probleme multiple de 6 miliarde. Şi în toată această forfotă de probleme ar trebui să ne gândim că ale noastre sunt chiar neînsemnate.

Gândiţi-vă cum e să fii tânăr român şi cum e să fii un tânăr somalez de exemplu. Pur şi simplu altă mâncare de peşte.

E trist că trebuie să ne irosim benzina microbuzului de gânduri întrebându-ne ce naiba se va întâmpla. Pur şi simplu nu suntem capabili să ne privim viaţa în ansamblul ei. Întotdeauna ne gândim la trecut, prezent şi viitor, dar niciodată la toate trei odată.

Gândiţi-vă cum ar fi să ne privim viaţa ca pe un roman. Probabil râdeţi şi vă gândiţi cum poate fi viaţa voastră atât de senzaţională încât să fie una demnă de un roman. Fiecare are viaţa lui, dar nu vorbesc acum de senzaţionalul vieţii. Vreau să vă gândiţi la starea pe care o aveţi când citiţi o carte. Aţi disperat cumva când aţi aflat că Eliade a rămas corigent la mate? Nu. Nici el. Dar dacă aţi lua (bateţi în lemn) mâine un 1 la mate? Fac pariu că aţi fi puţin mai supăraţi. Deci de asta vorbesc eu: să fim în stare să ne privim viaţa cu detaşare. Şi dacă aţi lua o notă proastă: după o lună o să uitaţi şi atunci de ce să vă enervaţi degeaba?

În concluzie daţi-mi voie să-i citez pe Paraziţii: “Tre’ să priveşti cu detaşare, mental să fii tare”.

Bucură-te de viaţă!

Articol scris în 27 noiembrie 2006.