Tu ce tricou ai?

Cred că vă sunt cunoscute trotuarele româneşti  compuse din două rânduri de dale de vreo 30 de cm aşezate una lângă alta. Cel puţin aşa-s la mine acasă. Iar între dale rămâne întotdeauna un loc plin cu un pământ destul de fertil ca să dea naştere unor buruieni.

Cum buruienile în trotuar nu-s plăcute ochiului, acestea trebuie extirpate: fie manual cu un cuţit, fie aruncând nişte sare peste verdeţuri.

Mergeam ieri spre poştă să-mi ridic cartea de la Joobs când am observat un băieţel, probabil nepotul femeii ce locuia acolo, chinuindu-se cu un cuţit să scoată buruienile din trotuar. Văzându-l blond şi slăbănog mi-a adus aminte de mine. Şi Dumnezeu ştie cât uram şi eu treburile migăloase şi obligatorii :)

Ideea era că băiatul nu vroia să fie la acel moment, în acel loc, strângând buruienile bunică-sii. Purta un tricou nou-nouţ de fotbalist; nu mai reţin numele fotbalistului, eu sunt iremediabil praf când vine vorba de fotbal. Însă ideea era că băiatul ura ce făcea în acel moment şi cu siguranţă ar fi preferat fotbalul.

Cam aşa e şi cu majoritatea adulţilor. Fiecare poartă un tricou diferit: “inginer”, “doctor”, “pictor”, “muzician”, însă de multe ori activitatea pe care o fac e diferită de ce scrie pe tricou şi poate chiar enervantă. Şi e păcat.

După cum zicea Gary Vaynerchuk într-o prezentare: “there is no reason in 2008 to do shit you hate. None.”

De aceea e esenţial ca fiecare să-şi privească tricoul şi să înceapă să facă ceea ce îi place. Altfel vor risca să aibă o viaţă destul de nasoală. Şi când ai la dispoziţie doar o viaţă, nu prea îţi poţi permite să faci lucruri care nu-ţi plac.