Batjocură în doze mici

Niciodată n-am vrut să arăt că-s pesimist. Nu pentru că aş vrea să-mi dau o alură de optimist, ci pentru că atâta timp cât pot da un mesaj (bloguri, Twitter, reţele sociale)am o responsabilitate pentru ceea ce trimit în online. Şi întotdeauna m-am reţinut de la a trimite chestii care te lasă fără speranţă.

Poate că n-am procedat corect arătând doar jumătate de adevăr, dar în marea majoritate a timpului voi insista pe jumătatea plină a paharului.

Acum vă invit la 3 articole nu pesimiste, ci realiste scrise de Bogdana, Lorand şi Liviu Alexa.

Cred că ne lipseşte atitudinea. Da, se poate şi mai rău, însă doar pentru că altora le merge mai greu, asta nu înseamnă că trebuie să ne mulţumim cu soarta noastră.

Nu ştiu unde citeam de domnitori ce luau otravă în doze mici ca să devină imuni la ea. Cam aşa sunt otrăviţi şi românii: cu bătaie de joc, constant şi în doze mici. Şi am devenit aproape imuni la ea. Nu ne mai simţim batjocoriţi, ni se pare normal să trăim aşa.

Anul trecut am pierdut două burse din cauza unei tâmpite. Credeţi că m-am luptat cu sistemul pentru dreptul meu? Nu. Dar dacă mi se mai întâmplă vreo nedreptate la şcoala asta, jur că merg până în pânzele albe ca să mi se facă dreptate.

Trebuie să începem de la dozele mici de batjocură şi să luăm atitudine. Zilele astea îmi pica netul în fiecare zi. Am sunat în fiecare zi la relaţii cu clienţii, chiar şi de două ori pe zi. Ieri au venit 3 maşini una după alta de tehnicieni ca să se asigure că-mi merge netul. E simplu: plătesc pentru un drept, atunci îl vreau 24 din 24 şi sunt dispus să fac şi scandal dacă nu mi-e oferit.

Trebuie să ne scandalizăm, altfel vom fi domesticiţi şi reduşi la tăcere. S-ar putea să ai probleme. Ok, ai familie ş.a.m.d. Nu o face. Dar ca tânăr 20-30 de ani, n-ai niciun drept să nu iei atitudine la micile bătăi de joc cotidiene. Dacă vrei să dobori un copac uriaş, începe de la bază.