Când unul e mai puternic decât o mulţime

Îmi plac acţiunile de implicare socială pentru că înnobilează ideea mulţimii. Un lucru util într-o ţară în care poporul în ansamblul său nu e caracterizat tocmai plăcut. Însă cât de eficiente sunt ele? Hai să luăm două exemple:

Let’s Do It Romania care are ca scop “curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi”.

Chestie mişto având la ora la care scriu acest articol 32129 de voluntari înscrişi. Singura problemă a acestei iniţiative e că nu rezolvă cauza, ci efectul. E ca şi cum mergi la doctor pentru o răceală şi acesta îţi prescrie nişte medicamente fără să se uite la cauze. Poate ai un sistem imunitar slăbit, poate ai nişte obiceiuri proaste care trebuie schimbate ş.a.m.d.

Părerea mea e că în România trebuie insistat pe schimbarea mentalităţilor care cauzează problema gunoaielor şi nu pe rezultatele acelor mentalităţi. Mi-e greu să cred că un nesimţit care a aruncat gunoaie va participa la acest eveniment. În plus nu va vedea la faţa locului cum e să strângă alţii gunoaie, pentru că cel mai probabil e în mall cu pisi. Participanţii Let’s Do it Romania sunt aceiaşi oameni cu bun-simţ care preferă să facă curăţenie după ei. Ei sunt ok, n-au nevoie de nicio acţiune care să le schimbe mentalitatea.

Lecturi Urbane care are ca scop “încurajarea lecturii în spaţiile publice”.

Aşa cum spuneam, cărţile schimbă un om şi de aceea apreciez mult această iniţiativă. Însă are o chichiţă: se participă în grup. Şi atâta timp cât într-un anume loc apar mai mulţi oameni special pentru a citi, nu vor apărea reacţii de genul “uite măi, ce-ar fi să pun şi eu mâna pe o carte?”, ci reacţii de genul ăsta(de citit şi comentariile).

Mie mi-era frică să citesc în public până acum 2 ani. Ştiţi cine m-a scos în parc? Tânărul de rând, gagica iubitoare de lecturi care citeau singuri în parc fără să le pese de lumea din jur. Privindu-i şi văzându-le libertatea, am zis că vreau şi eu aşa ceva. Şi a fost perfect. Împuşcam 2 iepuri deodată: citeam şi ieşeam şi în parc. Tot ce-mi trebuia.

Cum se schimbă mentalităţile?

Cred că ar trebui să se meargă pe modelul “one against all”. Un fel de haiducie de unul singur, în care dacă un om vrea să schimbe ceva în ţara asta să înceapă s-o facă de unul singur şi să nu mai fie un follower, un adept care face ceva doar de dragul unui eveniment cool.

“Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”, nu asta zicea Gandhi? Vrei să vezi oameni citind? Ieşi în parc şi citeşte o carte. Crede-mă: vei fi mai eficient decât 50 de oameni care fac din asta un eveniment. Plimbă-te cu bicicleta, ridică chiştocul din faţa mitocanului care l-a aruncat. Crede-mă: îl vei pune pe gânduri.

Există doar un aspect: nu vei fi fotografiat, nu ţi se vor aduce mulţumiri pe Twitter, nici Like-uri pe Facebook. Vei rămâne un necunoscut. Ca cel din spatele măştii eroului din copilărie.