Self Branding vs. True Self

Unul dintre păcatele Facebook-ului e că nu arată mai nimic din culise, ci doar ce alegi tu să arăţi. Da, pot apărea anumite fotografii în care te-au tag-uit prietenii tăi în timp ce tu erai praf, dar în cele mai multe cazuri nu se întâmplă acest lucru.

Poţi fi ultimul manelist, dacă vrei ca ceilalţi să te vadă un om cult ce ascultă muzică bună şi citeşte cărţi pretenţioase, poţi s-o faci.

Practic, dacă tu dai like la acţiuni de implicare socială, share-uieşti piese bune, arunci acolo un citat rafinat, poţi da impresia că eşti altfel. Şi tentaţia de a da celorlalţi o imagine bine şlefuită e destul de mare.

Eu nu aleg să arăt despre mine decât chestii bune. Punct. Şi cred că aşa face toată lumea; însă odată ce acest sharing pe jumătate devine o acţiune constantă, cu un scop bine-definit, deja e minciună.

Când te uiţi în oglindă, doar tu apari pe partea cealaltă, nu oamenii ce ţi-au dat Like sau Share.