Yesterday

Yesterday, am primit o veste proastă. Nu a fost exagerat de proastă, însă destul de puternică să-ţi dea de gândit câteva ore. De exemplu, dacă ar exista un opus al motivant.ro(un fel de vdc) acolo ar fi mers bine-mersi un articol :)

Şi m-a întristat puţin, însă am făcut un exerciţiu: pentru prima oară n-am încercat să-mi alung tristeţea, ci mai degrabă o înţeleg, o trăiesc şi trag ceva foloase de pe urma ei.

E un poem scurt în filmul The shadow effect care sintetizează ideea, The Guest House:

This being human is a guest house.
Every morning a new arrival.

A joy, a depression, a meanness,
some momentary awareness comes
as an unexpected visitor.

Welcome and entertain them all!
Even if they’re a crowd of sorrows,
who violently sweep your house
empty of its furniture,
still, treat each guest honorably.
He may be clearing you out
for some new delight.

The dark thought, the shame, the malice,
meet them at the door laughing,
and invite them in.

Be grateful for whoever comes,
because each has been sent
as a guide from beyond.

Poate că ar trebui să folosim mai des acest tratament de înţelege, trăieşte, trage foloase(învăţăminte) pe sentimentele noastre mai ales atunci când ne produc suferinţă şi nu găsim un motiv logic pentru care se întâmplă acest lucru.