Despre oboseală

Uneori ar trebui să ne judecăm viaţa după felul în care ne simţim atunci când suntem obosiţi. Pentru că oboseala nu e aceeaşi de fiecare dată şi nu trebuie neapărat evitată, ci mai degrabă analizată.

Odihna îşi are rostul ei. Însă dacă vrem să ajungem la rezultate, trebuie să muncim pe brânci ca să le atingem. E inevitabil, reţete scurte nu există decât prin noroc, munca susţinută duce la atingerea scopurilor. Iar după ce muncim şi suntem obosiţi, ar trebui să ne întrebăm: Ce fel de oboseală experimentez în momentul de faţă?

Pentru că oboseala nu e aceeaşi. Există o oboseală după ce faci ceea ce nu-ţi place şi o oboseală care te înalţă, ce vine de obicei după lucruri care-ţi aduc împlinire. Azi am lucrat 6 ore la ceva ce-mi place. Sunt obosit, însă cu totul altfel m-aş fi simţit dacă în aceste 6 ore făceam nişte conspecte pentru şcoală.

Îmi aduc aminte de zilele în care veneam al naibii de obosit de la dansuri, oboseala după ce scriam şi corectam un articol lung, durerea ochilor după ce o zi întreagă am stat cu nasul într-o carte bună, oboseala de după făcut dragoste, oboseala de după o noapte de dans ş.a.m.d.

Sunt oboseli care te înalţă şi îţi dau un sentiment de împlinire şi misiune în viaţă şi oboseli care te consumă, te dezorientează şi te fac nefericit.

Nu ocoliţi oboseala. Căutaţi lucrurile care vă obosesc, dar vă aduc satisfacţie. Iar când simţiţi nevoia, odihniţi-vă :)