Omul care nu trăia ca toţi oamenii

Slăbănog, cu degetele lungi, avea o pleată unsuroasă ce-i învelea insuficient căpăţâna. Asta ai fi observat la prima vedere.

Şi acest om nu trăia ca toţi oamenii. Ardea doar printre crăpături de realitate: pe tren, la duş, în bibliotecă, la semafor când privea la o tipă prefăcându-se că se uită dacă nu cumva s-a făcut verde ş.a.m.d.

Iar în momentele în care ar fi trebuit să ardă, se stingea sentiment cu sentiment…