Rătăcirea liderilor

La acest capitol, România are o problemă care se naşte în licee, poate chiar mai devreme, şi care e “desăvârşită” de sistemul universitar: cultivarea conformismului. Liderul e creativul, cel care frânge liniaritatea, cel pe care grupul îl urmează sau îl imită pentru că e altfel; e cel căruia vrei să-i intri în graţii, cu care ai vrea să semeni, e cel la care te raportezi şi când nu e prezent. Or, sistemul nostru de învăţământ recompensează şi păstrează, în general, pe silitorul supus, pe cel care se lipeşte de un şef, pe cărătorul de geantă.

Pe rebel, profesorii încearcă să-l pună cu botul pe labe, nu să-i canalizeze forţa şi imaginaţia. Astfel, sistemul se conservă cu acelaşi tip de fals mentor, care, la rândul său, nu va căuta originalitatea în viitorii săi elevi sau studenţi, ci se va teme de ameninţarea virtuală a celor pe care nu-i poate domina. Istoria ne învaţă că rezultatele cele mai bune se obţin când la conducere ajunge un fost rebel maturizat, care şi-a consumat revoltele şi care, creativ fiind, înnoieşte sistemul, salvându-l.

sursa: Liderul risipit şi cultivarea conformismului