Dragoste de ţigan

În gară, o pereche de ţigani cu copilul lor aşteptau trenul. Ţiganul purta nişte pantaloni de stofă neagră şi o geacă de piele. Ţiganca, prăfuită precum bărbatul ei, îşi pupa cu patos copilul ce se chinuia cu o pungă de pufuleţi. Dacă te-ai fi apropiat puţin de ei, ai fi simţit mirosul de fum îmbibat în hainele lor. Stau într-o căsuţă şi fac foc cu lemne.

Ce-mi place mie la ţiganii căsătoriţi:

Majoritatea sunt săraci şi din cauza asta banii nu sunt motivul pentru care se iau.
Au o viaţă grea şi totuşi rămân împreună. Ţiganca îşi creşte duzina de puradei fără probleme. Neavând o educaţie bogată nu va deveni niciodată o nefericită doamnă Bovary.
Ţiganul e bărbat dintr-o bucată, fără pretenţii intelectuale şi avioane în cap, va fi tot timpul cu femeia lui.

Noi citim mult şi vedem prea multe filme. Lucrurile simple ne plictisesc. O dragoste mocnind la foc încet, dar sigur, ni se pare banală.

Ne dorim perechea înainte s-o cunoaştem şi ajungem să ne întrebăm ce ne lipseşte, de ce el nu e spontan sau destul de romantic, de ce ea nu sărută cum ar trebui şi nu e sufiecient de spirituală.

Bărbatul devine feminin, iar femeia se masculinizează.
Suntem martori la apariţia cărţilor de specialitate privind arta seducţiei. Bărbaţii merg la sală, se epilează şi au mâinile curate. Femeile se asortează cu haine scumpe şi au nişte unghii ce te fac să te întrebi cum se mai pot şterge la fund. Luxul primează şi uităm să ne şlefuim şi în interior.

O tovărăşie ţigănească începe din dragoste, se asumă şi se trăieşte simplu. Fără chiţibuşuri, fără întrebări, fără aşteptări sofisticate.

sursa FOTO