Superficialitatea internetului

Citesc prin online multe articole lungi despre păcatele reţelelor sociale, despre cum internetul ne transfomă încet în nişte gândaci lipsiţi de căldura şi părţile frumoase ale offline-ului. Câteva precizări:

1. Internetul mişto. Nu mai fii nostalgic postând clipuri de genul ăsta pe Facebook. Motivul pentru care te-ai jucat de-a v-aţi ascunselea, ai tras cu cornete după fete şi alte lucruri frumoase, e pentru că pe vremea ta n-aveai calculator, nici net. Dacă aveai, erai la fel ca puştanii din ziua de azi.

Îmi amintesc că pe clasa a III-a, miercurea, la ora 8 aveam “Informatică”. De ce ştiu atâtea detalii şi în ziua de azi? Pentru că în fiecare noapte de marţi nu dormeam deloc de emoţia pe care mi-o dădea ziua următoare.

2. E doar un instrument, nu-l transforma într-un mediu. Nu dezvolt pentru că vreau să ajung la punctul 3:

3. Şi poate toată aceasta superficialitate e bună. Majoritatea discuţiilor pe care le purtăm în offline sunt destul de banale. Treaz fiind, n-o să-i spun lui X că-l iubesc  sau lui Y că mi-e dor de ea.

Pe internet însă, şansele de a discuta ceva profund cresc. Şi e ok, pentru că asta simţim, asta am vrut tot timpul să spunem, dar n-am avut curaj.