Ziua în care m-am speriat de mine însumi

În autobuz o doamnă bătrână se chinuia să ajungă să-şi composteze biletul. Puteam să-i iau biletul şi să-l compostez eu. Aşa aş fi făcut de obicei. Dar de data asta mi-am întors capul. După două secunde m-am speriat, i-am luat biletul şi i l-am compostat.

În afară de mediocritate, cred că lucrul de care mi-e frică e să nu ajung din cauza oboselii, răului făcut de alţi oameni şi necazurilor, un om urât, un nesimţit pragmatic.

În altă ordine de idei, piesa de mai jos mi-a adus aminte de cineva din anul I care a contribuit mult la cea mai frumoasă parte din mine. Şi chiar dacă e departe în timp şi spaţiu îi mulţumesc :)