Problema care mi-o rezolvă Google+

O chestie care mă deranja când mi-am început blogul era că era disponibilitatea lui. Practic, oricine îmi putea citi articolele fără nicio problemă. Însă blogul nu era pentru oricine mă cunoştea şi avea conexiune la internet.

Cam aşa a fost şi cu Facebook. Dacă din amabilitate dădeam Accept Friendship vreunui coleg de facultă, sau unui oarecare dubios care mă cunoştea, automat devenea membru al grupului de oameni care-mi puteau citi statusurile, chiar dacă statusurile mele nu i se adresau lui.

Şi asta-mi place la Google+: faptul că pot să fiu amabil şi în acelaşi timp să mă şi adresez oamenilor cărora doresc să mă adresez. Îi bag pe dubioşi în cercul oamenilor dubioşi, pe foste în cercul fostelor şi am rezolvat problema.

Însă chiar şi aşa, n-o să folosesc Google+ deocamdată. Ce rost are să spun un lucru de două ori, aceloraşi oameni?