Cât de mult ştim cu adevărat?

Mi-am amintit ieri de un episod din copilărie la care nu m-am mai gândit niciodată de când s-a întâmplat.

Mă dădeam cu bicicleta şi n-aveam mâinile pe ghidon când era să mă lovesc bine de tot.

– Eşti bine? m-a întrebat o copilă din grupul cu care eram atunci.

Nu mai ţin minte cum o chema, însă ieri mi-am amintit că întotdeauna mă asculta şi râdea la orice spuneam.

Cred că i-a plăcut de mine.

Însă nu concluzia la care am ajuns, m-a mirat, ci mai degrabă faptul că timp de vreo 15 ani am ştiut un lucru fără să fiu conştient de el.  Şi de-a lungul timpului am păstrat în memorie toate informaţiile necesare care să mă ducă la concluzia necesară.

E ca şi cum am avut tot timpul piesele de puzzle, însă nu m-am gândit niciodată să le pun cap la cap.

Apoi, mă gândesc că de fapt revelaţiile, soluţiile care ne vin în minte în cele mai neaşteptate momente sunt cam acelaşi lucru. Cât de mult ştim cu adevărat?

sursa FOTO