Dimineaţă extraordinară

Azi dimineaţă, în timp ce priveam cascada de soare căzând peste oamenii ce se îndreptau la muncă, erau să-mi dea lacrimile de bucurie. Ok, nu eram chiar pe punctul de a mă smiorcăi în mijlocul Clujului, dar sentimentul ce-l aveam era pe aproape.

Şi asta e o calitate care-mi place la mine: că au trecut 22 de ani de când sunt pe această lume şi încă nu mi-am pierdut mirarea în faţa lucrurilor frumoase. În special în faţa celor care nu depind de mine.

Şi sper să nu mi-o pierd degrabă.

În astfel de momente te gândeşti la Dumnezeu. Vrem de prea multe ori să-L vedem, deşi ar fi trebuit să fim obişnuiţi deja cu prezenţa Lui. Când intri într-o încăpere şi simţi un parfum străin, ştii că cineva a fost pe acolo înaintea ta. Nu prea laşi loc dubiilor.

Ei bine, închipuie-ţi data viitoare când te îndrepţi undeva, că strada pe care calci e acea încăpere şi că cineva a fost pe acolo înaintea ta sau poate încă e prin preajmă.

sursa foto