Keep walking!

Cred că toată chestia cu îndeplinirea scopurilor e păstrarea direcţiei. Probabil de aceea printre oamenii de succes găseşti destule caractere infecte: pentru că nu cultura, bunătatea sau inteligenţa extremă sunt factorii ce te aruncă peste mediocritate, ci încăpăţânarea.

Ştiu un tip atât de încuiat încât uneori mă îndoiesc că înţelege tot ce-i spun. De când îl cunosc îmi amintesc că fost încăpăţânat precum un catâr, reuşind de multe ori să fie penibil. Însă nimic nu l-a oprit vreodată să ajungă în locul în care e acum.

Dacă mă uit la mine, observ că oriunde am reuşit ceva, a fost pentru că am păstrat direcţia şi  nu m-am abătut de la drum, chiar dacă uneori drumul părea că nu duce nicăieri.

Unde vrei să fii?

Prima problemă care apare e că de multe ori nu ştim unde vrem să ajungem. Şi atunci nu mai pornim nicăieri. Ne trezim după 2 ani că suntem tot în acelaşi loc şi ne gândim zadarnic unde am fi fost, dacă am fi pornit la drum. Şi uneori e prea târziu să mai afli cum ar arăta omul care ai fi putut fi. Şi e păcat când se întâmplă asta. Vorba unui coleg de cameră: “Prefer să regret ce am făcut, decât ce n-am făcut.”

Trebuie să hotărăşti unde vrei să fii. Nu neapărat în 10 ani. 2-3 ani sunt suficienţi. M-am tot gândit cum e mai bine: să las soarta să aleagă în locul meu, sau să aleg eu. Deşi pare că fiecare trebuie să ne alegem destinul, de multe ori preferăm să avem prea multă încredere în el. Ne sperie o viaţă plănuită. Dacă soarta ar fi fost mai îngăduitoare cu noi? Însă în cine preferi să ai încredere: în tine, om pe două picioare, cu un cap pe umeri, sau într-un concept care în mitologie era întruchipat ca un zeu boşorog legat la ochi?

Drumul va fi lung

Drumul trebuie să fie lung. Nimic nu apare peste noapte, iar dacă ţinta e cu adevărat provocatoare, înseamnă că te aşteaptă o călătorie destul de lungă. Un prieten îmi spunea zilele trecute cum s-a decis să dedice 3 ani carierei şi să muncească pe rupte doar să ajungă unde vrea. A trecut aproape un an, încă se ţine de cuvânt, încă îşi vede de muncă.

De obicei mă speriam când auzeam de angajamente luate pe ani de zile. Dacă nu-ţi iese şi te trezeşti cu 2 ani duşi pe apa sâmbetei? În plus chiar dacă ai încredere în tine, va fi destul de greu şi chiar dacă te afli la jumătatea drumului încă n-o să vezi destinaţia. Şi de multe ori prin faptul că nu vedem nimic la orizont, ne spunem că destinaţia nu există, că n-o să ajungem niciodată.

Ei bine, dacă tu ştii că ţi-ai ales destinaţia după cum ţi-a zis ţie inima, atunci n-am decât un sfat pentru tine: Keep walking!