Despre 2011

Momentul în care am realizat cât de mult am evoluat a fost de Sf. Andrei. Pentru că mi-am amintit de Sf. Andrei de anul trecut, când eram la pământ din toate punctele de vedere. N-a ştiut multă lume, pentru simplul motiv că încercam să-i evit pe toţi. Atunci am învăţat că banii prea mulţi veniţi din senin te pot face să-ţi pierzi capul. Şi că niciodată nu trebuie să laşi banii să te schimbe. Promite-ţi asta.

Şi anul acesta de Sf. Andrei stăteam la un pahar de vin şi mi-am adus aminte de clipele de atunci cât de departe erau de mine. “Mai ştii în ce hal eram anul trecut pe vremea asta?” îl întrebasem pe un bun prieten :)

Însă nu doar iarna trecută a fost necruţătoare cu mine. Îmi aduc aminte şi de sesiune  când stăteam pe o bancă din Observator fumând şi singura companie era o doză de bere. “Ce faci, numai singur?” m-a întrebat Chelu’ care trecuse pe lângă mine cu prietena sa.

Apoi gagicuţa simpatică foc care m-a pus pe gânduri făcându-mă să mă întreb dacă n-ar trebui să termin cu relaţiile dese şi scurte şi să încep să fiu serios. Dar s-a terminat repede şi atunci am învăţat că o relaţie îi o chestie serioasă pentru care trebuie să munceşti şi să oferi la fel de mult cât primeşti. Toţi aşteptăm oameni care să ne schimbe viaţa. Credeţi-mă: nimeni nu te aşează în al 9-lea cer fără să dai nimic în schimb.

Iar tipa care în liceu ţi-a luat ţigara din mână şi-a rupt-o în faţa ta? Hmm, nimeni nu te aşteaptă o veşnicie. Iar oamenii care sunt la un telefon distanţă, nu vor fi tot timpul acolo.

Varicela primită fix de ziua mea? Pe asta am urât-o rău de tot.

Apoi începutul verii când am realizat că voi termina facultatea ştiind din toate câte puţin fără să fiu angajabil deloc. Şi câte interviuri împerecheate cu refuzuri. Am fost şi în situaţia în care am fost la un interviu şi m-au angajat, urmând ca a doua zi să mă sune să-mi spună că a intervenit ceva şi vor trebui să mai amâne. Dar ăsta a fost un lucru bun. Altfel acum aveam un contract pe 3 ani şi un job după care nu mă dădeam deloc în vânt. Şi atunci am învăţat ce înseamnă cu adevărat tot răul spre bine. Timpul poate machia foarte fain unele chestii.

Vara mi-o amintesc trezindu-mă în fiecare zi la ora 9 şi lucrând 8 ore în fiecare zi învăţând să programez. A meritat. Atunci am învăţat ce înseamnă răbdarea. Toate lumea ştie să-şi propună lucruri. Dar ceea ce cu adevărat greu e să continui să munceşti chiar dacă în prezent nu ţi se arată nicio şansă. Acum nu-mi mai pierd speranţa. Îmi propun doar scopuri cu bătaie lungă în timp. Mă întreb: Fac ceva ca să ajung către scopul meu? Muncesc din toată fiinţa mea? Am răbdare? Atunci e perfect.

Apoi a apărut şi şansa mea. Un om frumos mi-a spus “Andrei mă bucură atitudinea ta, ea te va duce departe. După ce vin din vacanţă aș vrea să ne întâlnim să povestim și… poate vii la noi. Interested?” Clar c-am acceptat :) Şi totul a fost exact cum mi-am dorit după aceea. La următorul interviu mi s-a spus exact ce vroiam: “Poţi să începi de mâine?” Aşa am învăţat că indiferent ce-ţi spune lumea poţi să fii cine vrei. Îmi amintesc şi de replica spusă în vânt de M. când eram la udat “Da, dar tu nu eşti programator”. Acum zâmbesc: mi-au trebuit 6 luni să-i demonstrez contrariul :) Şi aşa am învăţat că durează ceva timp să ajungi la lucrurile care contează cu adevărat. Toată lumea îşi propune scopuri lunare sau săptămânale. Mărunţişuri. Cele pentru care te lupţi un an de zile vor avea cel mai mare impact asupra ta.

Nu uit nici prietenii cu care m-am certat sau care mă sâcâie când dau muzica prea tare. Dar am învăţat că eşti în stare să urli la un om şi în acelaşi timp să-l iubeşti din tot sufletul. Aşa vreau să închei articolul ăsta:  cu gândul la prietenii mei.

Iar tu cititorule uită-te puţin în sus la propoziţiile boldate. Sunt lecţiile pe care le-am învăţat anul acesta şi care m-au făcut să fiu cine sunt acum. Poate te ajută. Şi crede-mă: că oricât de jos ai fi, într-un an, dacă munceşti şi înveţi din greşeli poţi ajunge al naibii de fericit. Crăciun fericit, An nou fericit!