The Artist 2012

Pentru prima oară am fost nedrept cu un film; l-am judecat înainte să-l văd. Şi m-am dus să-l văd doar pentru că trebuia s-o fac împreună cu o gagică mişto. Şi când vine vorba de gagici mişto, sincer vă spun, că m-aş duce şi la un film de-al lui Ed Wood.

Însă pe la jumătatea filmului mi-am dorit să fiu singur. Am eu un fix că la filmele bune, nu te poţi uita decât singur.

Uitându-te la el, realizezi că evoluţia se întâmplă de fiecare dată cu anumite costuri. Noul înghesuie lucrurile vechi care observând ridicolul situaţiei de a sta înghesuite, îşi iau tălpăşiţa şi nu se mai întorc. De acum, niciun film nu va mai transmite atâta emoţie cum au făcut-o filmele mute.